|
Biographie Meléndez
Mario Meléndez (Linares, 1971). Estudió Periodismo en la Universidad La República de Santiago. Entre sus libros figuran: “Autocultura y Juicio” (con prólogo del Premio Nacional de Literatura, Roque Esteban Scarpa), “Apuntes Para una Leyenda” y “Vuelo Subterráneo”. En 1993 obtiene el Premio Municipal de Literatura en el Bicentenario de Linares. Sus poemas aparecen en diversas revistas de literatura hispanoamericana y en antologías nacionales y extranjeras. Ha sido invitado a numerosos encuentros literarios entre los que destacan el Primer y Segundo Encuentro de Escritores Latinoamericanos, organizado por la Sociedad de Escritores de Chile (Sech), Santiago, 2001 y 2002, y el Primer Encuentro Internacional de Amnistía y Solidaridad con el Pueblo, Roma, Italia, 2003, donde es nombrado Miembro de Honor de la Academia de Artes y Letras de Roma. Además dirige, durante dos años, un taller literario en la Cárcel de Talca que dio origen al libro “Los Rostros del Olvido” (dos volúmenes) donde se reúne el trabajo poético de los internos. Actualmente trabaja en el proyecto “Fiestas del Libro Itinerante”, y preside la Sociedad de Escritores de Chile, región del Maule.
[ro]
Mario Meléndez (n. 1971, Linares, Chile) este una dintre cele mai puternice, originale și premiate voci ale poeziei hispano-americane contemporane. Format în spațiul efervescent al liricii chiliene — o țară recunoscută mondial pentru tradiția sa poetică monumentală —, Meléndez a dezvoltat un univers estetic inconfundabil, marcat de o fuziune rară între umor negru, tragism existențial, suprarealism cotidian și o ironie metafizică tăioasă.
Încadrarea în curente literare și orientări estetice
Poezia lui Mario Meléndez se plasează la intersecția marilor tradiții poetice chiliene și latino-americane de sfârșit de secol XX și început de secol XXI:
Neosurrealismul latino-american și Onirismul cotidian: Meléndez recurge frecvent la imagini automate, juxtapuneri bizare și logici de tip vis/coșmar, dar le ancorează permanent în realitatea imediată, domestică sau urbană. La el, absurdul nu este o abstracție pură, ci o stare firească de agregare a existenței.
Linia Antipoetică (Moștenirea lui Nicanor Parra): Influențat de revoluția antipoetică a lui Parra, Meléndez folosește un limbaj direct, colocvial, dezbrăcat de patetism convențional sau solemnitate artificială. Versurile sale au adesea caracter de sentință sau anecdotă bizară, îmbinând gravitatea cu zeflemeaua.
Lirismul metafizic al Absurdului și Umorul Negru: Moartea, Dumnezeu, îngerii decăzuți, bătrânețea și memoria sunt personaje recurente în textele sale, tratate însă fără pietate solemnă, ci cu o familiaritate tragicomică. Universul său este unul în care sacrul se prăbușește în derizoriu, iar derizoriul capătă dimensiuni cosmice.
Generația poetică hispano-americană a anilor '90 / 2000: Aparține promoției de autori care au depășit maniheismul poeziei strict politice sau militantiste a deceniilor anterioare, orientându-se spre o explorare profund ontologică a singurătății individului în fața dezvrăjirii lumii contemporane.
[/ro]
|
Empfohlene Texte
