Dacă nu ar fi fost acea dimineață
de toamnă,
respirația încinsă a orașului
decapitat,
liniștea căzută ca o cortină
vișinie,
am fi continuat să pariem
strîmb
pe lupte închipuite,
pe geografii imaginare,
privindu-ne umbra întinsă la absurd
în oglinzi mincinoase.

Cei puternici sînt singuri.
Cei puternici sînt triști
și atît de vulnerabili
în candoare de a-și împinge
visele
acolo unde nici ei nu le mai pot urmări
cu privirea.

De sus toate se văd la fel:
morții cu morții
cei vii cu deșertăciunea.