Ferice de greierul
carele,-n creierul
verii, dă tonul
la cîntec și-o ține
așa mult și bine, -
ca,-n gramofonul

Columbia, o placă
de smoală opacă,
dar muzicală...
Ferice de cine
te-ngînă pe tine,
tandră cigală!

Fericiți cei ce hangu-i
țin gîzei exangui
cu un creion
tăiat, fără trudă,
din trestie crudă, -
ca Anacreon!

Ferice de cei
ce,-aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimțează rotițele
nopții, sub vițele
verzi, cu nimic!