O zi nefasta m-a adus pe lume
In veacul vostru de melancolie
Durerea mea – prilej de veselie
Si cugetarea mea – un lant de glume …

Nu, pentru biata-mi inima pustie
Si nici de dragul gloriei postume
Ci pentru voi am faurit anume
Stralucitoarea mea filozofie.

Eu pretutindeni caut in viata
Prilej de ras la fiecare pas
Si-adesea plang subt fardul de paiata …

Dar cand tristetea cearca sa ma prinda
Ma-ntorc atunci cu fata spre oglinda
Si rad, nebun, de propriul meu nas.