Străbunii tăi în Vavilonul sfînt
Cîntau din harpe, zeii să-i audă,-
Ai mei pîndeau,flămînzi de carne crudă
Galopuri cu urechea la pămînt.

Lunecatoare, cînd străbuna ta-
Drapată-n strai royal sfida Bizanțul,
A mea, cu părul ud, își zornăia
Sub biciul sîngelui, prin stepe danțul.

De-acea poate nu voi să te cînt
Ca pe-o minune nesperată mie,
Ci ca pe-o roabă-ntinsă la pamînt,
Pînă s-o-ntoarce hanul din urgie.