ciclul HORE (1939)


Cu urechea la pământ
Lunecând l-ascult prin foi
Lungi, de cârji de popușoi.
Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-așternute
Giulgii moi, ca de hârtie,
Șoapta cum îi întârzie
Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate
Le-aș zvârli vârtej în foc.
Vrea un singur pai, în loc
De unelte-ncrucișate.


Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul și-aleanul tot,
Pâcla grea și ceața rară.

Treceți toate pe o coardă,
Iarbă trează, floare moartă.