De-ai fi fost crudă numai și vicleană,
ți-aș fi și astăzi câine credincios,
pândind câte-o privire, câte-un os,
în umbra ta, din mila suverană.

Ca să-ți desfeți stăpânul nemilos
la rândul tău și tu o mică pradă,
mi te-ai jurat, m-ai pus să fac frumos,
să trec prin cerc, să merg ca la paradă,
sub ochii lui, - cu-o tinichea de coadă.

Azi vorba pângărită se răzbună :
lăsându-ți juvaieru-i drept prinos,
Azor s-a dus, cu-o lecție de folos.

Mai urlă el din când în când la lună.
dar ce-a rămas din mândra lui stăpână
prinsă-ntre pragul cel de sus și jos ?