În țară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieții mele,
Și unii, și-alții de pripas,
Și nu le poți mai da de nas.

Unii purced de la Fanar,
Și alții de la coada vacii,
Dar întăriți cu același har,
Să sugă țara și săracii,
Și toți de-o teapă și un soi,
Și unii și-alții sânt ciocoi.

Dintre clănțăi și-nvățători
Se pregătește-a treia teapă,
Omizi, gândaci și lipitori,
Și-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.

Și fiecare cârd se cheamă
Cumva,cu numele bălțat,
Și se prefac, ca-n panoramă,
Că se înfruntă și se bat,
Dar ca și corbii, pe un leș,
Sunt întru totul înțeleși.

Când crede împlinit sorocul,
Suflerul face semn să vie
Alți măscărici să ție locul
Și țara luată cu chirie -
Și unii vin , și alții pleacă,
Lăsând-o-n jale mai săracă.