Cerneală și singurătate.
Alb și negru. Măcar
atâta rămână.
Măcar timpul plecat.
Cerul rupt pe fântână.
Câmpul nearat.
Ziua sfâșiată-n cetate.
Măcar negru-i curat.
Casele, niște litere, se văd poate
așa de albe, din pricină că-n jur
(pe nici o lumină nu jur,
pe nici un nenufăr)
e-ntuneric...
Doar pe negru, albul e clar.
Doar pe var
negrul se vede senin.

Singurătate și venin.
Lume de-apoi.
Marele Urât. Prinți, copoi
se-nhață unii pe alții de gât.
Marea Paloare.
Măcar timpul plecat
n-or să mi-l mai ia înapoi.
Măcar atâta rămână.
Pe geam, pe pat:
gheare.
Fântâni fără mână.