Melancolie în cădere în trupul legat
de propriul destin.

Abandon nocturn coborând
în corpuri cu sufletul plin prinse
într-o tăcere nemărginită
pe care n-o privesc ochii
ci frica.

Părăsire blândă de trupuri
apăsate de amar
buze închegate
în pornirea spre buze îndepărtate
voluptate crudă de trupuri afundate
în dorințe nestinse.

Lume

Năucire
într-o alergătură nebună
de pupile îndrăgostite.

Într-o cutreierare ce piere în fum
cu somnul
și dacă întâlnește moartea,
mai adevărată se face dormirea.


Traducere Nicoleta Dabija