Nu-i pe lume om frumos
Ca românul ruşinos!
Măi române, măi frăţâne,
Ce ai tu de la ruşine?!
Că păgânul tor mai rău,
Mai rău urcă-n capul tău;
Nu-i pe lume om blajin
Că românul cel creştin
Măi române şi măi frate.
Ce câştigi din bunătate?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
Zilele ţi-a otrăvit!
Cât îi lumea Domnului
Răbdător ca tine nu-i!
Măi române, frăţioare,
Din răbdare ce ai oare?!
Decât lanţul vechi pe os,
Decât timpul scorburos!
Cât îi lumea-n lung şi-n lat
Om mai paşnic n-am aflat!
Măi române, măi creştine,
Că eşti paşnic este bine!
Dar tu mori şi eu tot mor.
Ce-avem noi din pacea lor?