Morții se maturizează,
și inima mea cu ei.
Îi e milă pământului de el însuși
în ultima lui umoare.

Se mișcă în geamurile urnei
o lumină de arbori lacuștri;
mă devastează o schimbare obscură,
sfânt necunoscut: gem în sămânța răspândită
larve verzi:
chipul meu e primăvara lor.

Se naște o memorie de întuneric
în adâncul puțurilor zidite,
un ecou de timpane îngropate:

sunt relicva ta
care a suferit.



Traducere Ilie Constantin