Și iar însoțind tânguirea albastră a serii
De-a lungul colinei, pe lângă primăvăratecul iaz –
De parcă deasupra-ar pluti umbrele morților de demult,
Umbre de nobile doamne și de prelați –
De-acum florile se deschid, viorelele grave,
În valea înserării, izvorul albastru
Își murmură val cristalin. O, cu câtă smerenie-nverzesc
Peste uitate cărări ale morților stejarii,
Deasupra iazului norul de aur.

Traducere Mihail NemeÈ™