Fetișcană, fetișcană
pe străzile stâncoase din Florența
pierdute-ntr-un continent de eter
vânturile se-alungă, iar pașii tăi
în cele din urmă se prăvălesc în absență;
adolescenții
în liniștea străzilor
îți caută pașii pierduți,
umbra ta, privirile căzute din genele tale
pe pietrele livide-n amurguri:
ștergând în treacăt uși, pervazuri
forma ta muritoare se repetă
în alte trupuri, în alte-nmiresmate mângâieri,
iar pe pământ oriunde
trista realitate a unei fete.


[„Giovinetta, giovinetta”, în vol. La barca]
(traducere de Marin Mincu)