De când cu arc de-argint tu mi-ai ucis
leviatanicul balaur,
păstorul iezmelor de nori, și mi-ai deschis
prin noapte înzărit făgaș de aur
spre porți de biblic paradis
mă simt al slăvilor trimis
în vast atelier maestru faur
cu dalta-mi, suflet oțelit pios memfitic,
o viață'n temniță de trudă'nchis,
să modelez în veacul critic
senil reptil și sibaritic
o piramidă'n bloc granitic,
al nemuririi tale vis,
vecia ta, simbol de soare mitic!