Până la păsări, într-un vis,
primele, vesele, alese.
Dar nu sunt zorii - ci Matisse,
jocul culorii ne-nțelese.
Ba zi, ba noapte, noapte, zi,
fără a ști ce sorți închizi,
în umbră-acum, fără-a umbri,
trecem pe cer - asteroizi!
Să-mi spui, te rog, ceva din nou,
fără-a risca să mă ucizi.
Amarul nopții e-un ecou,
amarul zilei n-a vorbit.
Și iar - în somn - m-am prăbușit,
și zi și nopți - plâns și delir -
până la păsări,
mă înșir,
primele, ultimele păsări!


(traducere de Petru Jaleș)