O altă oră cade:
deschisă în stea o coajă de banană
trăiește pe fluviu. Tunetul
unui concasor care macină pietriș
în cală, lângă barcazuri inerte,
nisipul galben dând pe dinafară;
și în valul steril chinul
de a-mi închipui dinadins ușoară
oricare zi ce nu-i a mea.

Morți coboară din înalte vagoane
de sânge în ceață,
lămpile ating pavajul.

Printre lungi bulevarde
negre foi îngrămăditte
într-o presimțire de vânt.


(preluată din antologia "Giorno dupo giorno = Zi după zi", 2010)