Tu urci în amintire, ca aburii din ceai
Și tulburi încăperea cu pasul tău de aer;
Cu rochia-ți foșnitoare - subțire evantail -
Cobori de pe tapete, ca firul dintr'un caer.

Sunt singur între tine și între restul lumii,
Purtând la butonieră toți crinii din grădini,
Dar inima, sub haină, de'nțepătura glumii
E străbătută ziua și seara de lumini.

Dantelele la guler și sabia în cuvinte:
Eu viu dintr'o gravură cu aer rococo,
Plâng lacrima aceasta, amară și fierbinte,
Strivind între pleoape tristețea lui Pierrot.