Singura planetă care mai moțăie
la ora aceasta târzie
este cea a războaielor pierdute,
la pupitrul ei de fum
scribul caligrafiază
mici opere morale;
toamna și-a revărsat pe tarabă,
în devălmășie,
frunzele, vântoasele, obsesiile,
scârțâind malefic,
o ușă își povestește viața
celui care încearcă să o deschidă,
prin buzunare bântuie stafia
unui rege falit,
nici măcar o para
pentru trecerea Styxului,
doar frunze de aur și bronz,
mari monede telurice
adunate de bătrânul histrion
pentru colecția sa de iluzii.