rămâne totuși ceva:
umbra umbrelor și crinul crinilor
hainele vechi plutind prin odaie ca niște meduze
și cărțile în pielea goală
orânduite anapoda în rafturi
și sufletul
da!
sufletul șifonat ca o cămașă de salahor
o! amintire
floare de seră
nu-ți scutura încă petalele,
eu mai aud copita melcului bătând în caldarâm
ca după o ploaie caldă