Era o tristețe
era o lumină sură de iarnă întîrziată
Și în femeia aceasta subțire era o tristețe
tot mai greu de dus
de azi pe mîine
Ca și cum ai muta cadavrul unui iubit
dintr-o ladă în altă ladă
și tot așa pînă la Judecata de Apoi

Ajunge. Îmi ajunge. Este destul
Există în mine tristețea
opacă fără cusur