Veneai mai întâi ieșind din noapte
purtai flori în mână,
acum o să ieși dintr-o mulțime confuză,
de un tumult de cuvinte în jurul tău.

Eu care te văzusem printre primele lucruri
mă înfuriam când auzeam spunându-se numele tău
în locuri vulgare,
aș fi dorit ca undele reci în mintea mea să fi fluturat
și ca lumea să se usuce ca o frunză moartă,
sau un fir de păpădie; și poate măturat,
pentru a te putea regăsi,
singură,