Sora mea a strivit capul șarpelui
și șarpele i-a zdrobit piciorul stâng
se poate vedea semnul în talpa ei mai mare
decât a celuilalt picior
și trupul șarpelui se poate găsi pe cărare.

Stă pe iarbă de parcă nu ar mai ști
să-și pună ouăle să se clocească
la soarele fierbinte și să fugă
parcă așteaptă să nască pui vii
și să le dea să sugă.

Cineva o strigă pe sora mea
care știa să pună genunchiul
pe șarpele din coșul cu pește
și să sperie râsul râzând
dar sora mea acum se odihnește.

În somnul dulce-al sufletului ei
un trecător a dat de șarpele încolăcit
și ea aleargă să mântuie trecătorul
ea nu știe că a și strivit capul șarpelui
și că șarpele i-a zdrobit piciorul.

(Ileana Mălăncioiu - Sora mea de dincolo - Cartea Românească 1980)