Am să te duc odată la un bal
de cartier, duduie Biedermeier,
să-mi vezi zburând sifoanele prin aer,
fi`ndcă scandalul e un ce banal
la spartul balului.

Or, fie și nedornic de încaier,
n-ai cum să nu fii loat și tu de val,
drept care n-o să stau nici eu pe mal,
dacă nu vreau să fiu taxat de fraier
în urma balului.

Așa că pune-ți rochia de taft
iar talia sugrumă-ți-o-n cordonul
cu solzi, ca ai sirenei, de lame,
de dragul balului.

Și nu-i nimic dacă o-ncurc în caft:
o să mai gâfâie acordeonul
în locul meu, - ca unul care e
plămânul balului.