Sorb un rachiu nemaigustat
Din țoiuri de mărgăritar;
Nici butiile de pe Rin
Nu dau așa spirt rar.

Cu rouă mă destrăbălez,
Mă-mbăt cu aer pur
Și zile lungi de vară pierd
Prin crășme de azur.

Când și bondarul cherchelit
E scos pe-al nalbei prag,
Când nici un flutur nu mai bea
Eu mau vârtos îi trag,

Până ce sfinți și heruvimi
La geamuri vin în goană
S-o vadă-n soare șovăind
Pe mica bețivană.