agonia
deutsch

v3
 

agonia.net | Richtlinien | Mission Kontakt | Konto erstellen
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 

Mihai Beniuc[mihai_beniuc]

 
  mihai_beniuc

Wohnort: n. Sebeș (Alba) - d. București
Muttersprache Muttersprache


Biographie Mihai Beniuc

Persönliche Website Mihai Beniuc


 
Die Adresse dieses Autors ist : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Serien dieses Autors:

Die letzten Texte dieses Autors:

Gedicht (16)
Alle (16)

Die letzten Texte dieses Autors:

Kommentare:

In die virtuelle Bibliothek gestellte Texte:

Seite: 1

Ana Kelemen : din Cântece noui (1940)
Gedicht 2010-09-02 (10806 Erfolge)

Calul Troian :
Gedicht 2003-03-24 (9305 Erfolge)

Cu Dumnezeu la cot : din Cântece de pierzanie (1938)
Gedicht 2010-08-03 (8702 Erfolge)

Cu fruntea razimata-n cer :
Gedicht 2005-05-09 (8135 Erfolge)

E slobod să mai cânt...? : din Orașul pierdut (1943)
Gedicht 2010-11-03 (5466 Erfolge)

Mărul de lângă drum :
Gedicht 2010-02-05 (42398 Erfolge)

Nu mă vei uita :
Gedicht 2005-05-09 (8407 Erfolge)

Prea târziu :
Gedicht 2010-07-19 (6435 Erfolge)

Steaua roșie :
Gedicht 2008-11-15 (8869 Erfolge)

Studiu : Din vol. "Azima"
Gedicht 2003-03-22 (9126 Erfolge)

Suspinele de alda data canta... :
Gedicht 2003-03-24 (7291 Erfolge)

Ultima scrisoare :
Gedicht 2003-08-18 (20227 Erfolge)

Versuri de toamna tarzie :
Gedicht 2005-06-21 (11314 Erfolge)


Seite: 1





Biographie Mihai Beniuc

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român.

Este fiul lui Athanasie Beniuc și al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licențiat în psihologie, filozofie și sociologie al Universității din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferențiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Orașul pierdut, 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă.
Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul cu un titlu bine ales, Un om așteaptă răsăritul, și pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în țară, se stabilește la București și primește funcții și onoruri de care se prevalează fără ezitare pentru a-i obliga pe contemporani să-l trateze ca pe un mare poet.

Are grijă, în același timp, să-i defăimeze pe poeții cu adevărat importanți (de exemplu, pe fostul lui profesor, Lucian Blaga, aflat pe atunci în dizgrație din motive politice). Publică în medie câte o carte pe an, își reediteazã cu o frecvență permisă numai privilegiaților aproape toate scrierile și manevrează în așa fel încât multe dintre ele să-i fie traduse în străinătate, are grijă să i se rezerve capitole în manualele școlare etc.

În 1965, cu puțin timp înainte de moarte, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu concursul (nu chiar dezinteresat) al lui Zaharia Stancu, care va prelua de altfel funcția, îl înlătură din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din București.

Traversează fără mari pierderi perioada de relativă liberalizare din a doua jumătate a deceniului șapte, când sunt dezavuați în mod public mulți dintre scriitorii devotați cândva lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mihai Beniuc face uitată cartea sa de versuri din 1951, Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej, și se reprofilează, începând să scrie "cântece" pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu. În ultimii ani de viațã, deși nu mai este ce-a fost, stă fără griji în vila sa din cartierul Primăverii și fabrică, pe bandă rulantă, poeme de glorificare a "marelui conducãtor", al PCR și al României socialiste, poeme pe care vin să le ridice la ocazii festive curieri de la principalele ziare și reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.

Volume de versuri (selectiv)

Cântece de pierzanie, 1938
Cântece noi, 1943
Orașul pierdut, 1943
Un om așteaptă răsăritul, 1946
Mărul de lângă drum, 1954
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarășul Gheorghiu Dej,1951
Partidul m-a învățat, 1954
Trăinicie, 1956
Azimă, 1956
Inima bătrînului Vezuv, 1957
Cu un ceas mai devreme, 1959


Romane

Pe muche de cuțit, 1959
Dispariția unui om de rând, 1963
Explozie înăbușită, 1971




poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst poezii
poezii
poezii  Suche  Agonia.Net  

Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net

E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!