În curte mult roșu și verde. Se strâng
La masă argații cu slujnicele-acum
În sala de jos înnegrită de fum;
Vin toarnă și pâinea ei frâng.

În calmul adânc al amiezii-un cuvânt
Mai cade arar, cu zgârcenie rupt
Ogoarele-n zări licăresc ne-ntrerupt
Și cerul de plumb, de departe răsfrânt.

În vatră strâmb pâlpâie jar,
Roi muștele-n zumzete fac.
Sfioasele slujnice-ascultă și tac
Și sângele-n tâmple zvâcnește amar.

Câteodată privirile scapără crud
Când animalice cețuri i-ajung.
Se roagă-un argat monoton și prelung,
Cântat de cocoș pe sub ușă aud.

Și iarăși în câmp. Reci fiori îi cuprind
Adesea, când spicele vâjâie crunt,
Și coasele umblă rotund,
Ca fantomele-n ritm zăngănind.


Traducere Mihail NemeÈ™