Ştiu că È›i-e mai uşor să stai deoparte
Când marea se desparte de uscat
Şi-È›i pune toate visele-ntr-o carte
Cu valuri aspre şi cu vânt presat

ÃŽntre coperÈ›i de noapte fără stele.
Şi ştiu că-i mult mai simplu să priveşti
La pescăruşii care prin zăbrele
De zbor cărunt şterg linişti şi poveşti

Cu-ameÈ›itoare valsuri pe zăpadă,
Cu galopări pe câmpuri aurii
Şi-atâta râset într-o acoladă
Apropiată de alegorii.

Ştiu că È›i-e mai uşor să numeri trepte
Ce urcă şi coboară prin iubiri
Decât să le zideşti. Dar cât s-aştepte
Paşii-mi de zbucium, fără-mpotriviri?