invariabil rîul
se varsă În mare, Curenții marini
saltă În ocean precum refluxul Avansează
mereu în humorile
mele nu tocmai gastrice. Poate așa se naște
Mișcarea, fără să știe că mie,

mie nu îmi rămîne
decît să curg În toate direcțiile, diluat
în toate aceste Fenomene
lichide,
nomade
și ostile
devenite brusc atît de Permeabile, cît să bănuiască

că pînă și Ultimul petec de uscat
își caută refugiu stabil: în coșul pietrificat
al pieptului. Exact acolo unde Obișnuiau

din greu să salahorească
plămînii mei
cîndva. La fel de bine știu

că m-aș putea mulțumi Acum
să respir doar pură
Imaginație