Amân mereu să trec precum în moarte-n cuvinte,
Dar ca în moarte am certitudinea că voi intra,
Dusă cu sila, plângând după ceea ce las,
Încercând să mă-ntorc de la fiece vamă-a văzduhului.

O, de-aș avea riscanta credință a dacilor
Nerăbdători să pătrundă în bucurie prin moarte, atunci
Străluminată, cu fruntea aproape statuie,
M-aș pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor.

O, de-aș avea riscanta credință a dacilor,
Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii,
O, de-aș avea absurda credință a dacilor,
Cei înșelați atât de crunt după moarte...