agonia
deutsch

v3
 

agonia.net | Richtlinien | Mission Kontakt | Konto erstellen
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Weitere Texte dieses Autors


Übersetzung dieses Textes
0

 Kommentare der Mitglieder


print e-mail
Leser: 1335 .



Professor für Geographie
persönlich [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
von [ika ]

2010-02-14  |     | 



Professor für Geographie
Keine Erinnerung an General School. 2 Cisnădie Kreis Sibiu

Sechs! - Comes Gewinn, Geo-, rief ein Mitschüler, der Rest von uns Studenten, wartete mit Spannung frühen Morgenstunden für Geographie, mit unserem neuen Lehrer.
-Hallo! Guten Tag! wiederholt eine Dame sehr hoch, die weit geöffneten Augen ist, nachdem er an die Tür des Klassenzimmers erschienen war.
Natürlich war die Begrüßung nicht gehört, nur zwei, drei, ruhiger Schüler, die alle die Qual der Klasse besucht.
Zu jener Zeit, in unserer Klasse waren etwa dreißig bis sechs Studenten, die ihren Bauch gemacht clocotească dann wie die Hölle, Lärm, Kinder auf die Banken zu gehen, da die Persönlichkeit der Höhe, Kleider fliegen, die schräg geschnitten zeigen Klasse, Schreien, huschen zwischen den Banken unter den Vertriebenen, gefallene Gegenstände, schlug Fenster, mit einem Wort, als wären wir alle neânțărcați eine Schar von Teufeln. Ich saß in der ersten Klasse Bank und wartete verwundert Reaktion der neue Lehrer, die völlig gleichgültig scheinen alles um sie herum geschieht.
Miss setzte sich ruhig auf die Sitzfläche des Stuhls, hatte den Katalog auf den Tisch und sehr geschlossen, sehr ruhig Unterstützung ihrer Kinn in die Hände, wartet ... Ich Schielen, wie hat jeder Student Radiographie Charakter, ohne ein Wort aus, Mehr als ein Viertel einer Stunde.
Langsam, langsam, die gewöhnlich in der Unterricht begann sich zu beruhigen, oder vielmehr, warnte wir einander im November Kinder, bis es ein Schweigen. Kein Schüler darf dann erklärt werden, dass Lehrer cool wie Stein Schafstall sah, blinken nur die Augen groß, leicht vorspringenden, ein Ziel, dass sie das Leben geschenkt hat.
Eine solche Reaktion nicht von einem Lehrer vor gesehen, und ich war sehr gespannt, was folgt. Nach etwa zehn Minuten, unvergessliche Für mich ist die Schüler-Lehrer-einander studieren, begann die eigentliche Lehre für Geographie.
Der neue Lehrer war auf die Füße zu werfen einen eleganten Überblick über die Klasse, danke, dass alle Dinge vorhanden sind, und danach Minuten langes Warten, endlich damit begonnen, mit uns zu reden gestiegen:
- Mein Name ist Elena Georgi, ist Professor für Geographie.
- Ab sofort können Sie über diese Angelegenheit sehr schön, die nicht wagen zu übersehen, zu spät oder mit verlernt Lektion kommen ...
Vor uns, zeigen die Schüler ihre starke Persönlichkeit, ein junger sehr hoch, dünn wie ein Blatt, eine Brünette mit rührender Augen und perfekt geschwungenen Augenbrauen über ihnen, mit einem sehr ähnlich wie die von Vlad Tepes in der Fotografie Lehrbücher, aber sehr feminin.
Er hatte schwarze Haare, schöne Trimmen, schneiden kurz am Hals dünn und lang, wie der Schwan, immer mit passender Perlen auf ihre Kleider und Clips verankert geschmückt großen, schönen und üblich in den Ohren. Er hatte einen kleinen Mund mit schmalen Lippen mit Lippenstift und diskret konturierte fanden die perfekte Akzent auf alles, was sie zu sagen hatte;
- Meine Liebe, von nun an, Sie gehen in die Klasse, sind Sie in der Stille. Die Adresse Weg, neun Studenten, die stumm sah mit Staunen ...
- Alle sollten auch auf dem Intervall zwischen den Banken angepasst werden, um sofort zu sehen, wer fehlt und keine anderen Sorgen, dem Chor einen Gruß zu hören.
- Alles was Sie brauchen, um meine Stunden tragen auf der Bank bis zu meiner Ankunft, Platz zu nehmen, keine Zeit Stunden für nichts verschwenden.
- Vorstand gestrichen werden schöne, Karten zur Ruhe gebracht und hing an Stelle der Schüler verantwortlich für das, was ich rufen soon ...
- Deal? Deal? Absichtlich wiederholte der Ton verändert.
- Ja! Ich beantwortete alle Schüler im Chor, als ob von ihm völlig hypnotisiert.
- Setzen Sie sich.
Die Anwesenheit von Studenten und dann folgte eine Diskussion der Unterkunft, die wir alle gern gewonnen. Die Stunden, gefolgt fand perfekt, mit der Teilnahme aller Kinder in einer ruhigen Atmosphäre, freundlich, die nicht glauben, dass von jedem Studenten zu vergessen, war vor allem Qualität.
Alle Ansprüche dieser wunderbaren Lehrer, die wir alle folgten bis zum Ende der Grundschule.
Der Ton wir sprachen, Legenden, wie wir die Lehren und erklären, wie hilfreich es ist Geographie oder sonstige Informationen im Leben gelernt, sagte extra, dass wir den Geschmack des Wissens, der Wettbewerb zwischen den Klassen zu entwickeln wollte, eingeflößt wir eine subtile auf der ganzen Schulzeit haben in voller Höhe gezahlt.
Er hatte einen tadellosen Kleid, sehr pünktlich, sehr anspruchsvolle, nicht immer zu lehren, das Handbuch, fragen sich, welche der Lektion Titel, die Orientierung und ein sieben erhalten, musste sich Geographie wissen, kein Witz.
Aber ich glaube, sie war glücklich neuen Studenten, auch wenn es ein wenig schlechter, als es Lob war. Ich empfand das, lassen sie lächelnd mit subânțeles Klasse.
Ich erinnere mich, dass ich eines Tages spät war auf ihn, weil mein Wecker aufgehört hatte und eine Ermahnung, dass ich gedacht, dass ich erhalten, lief ich zur Schule Kleid in Kürze eintreffen. Vor der Klasse angekommen, wagte nicht, die Tür auf und schüttelte den Varga.
- Was ist mit dieser Einstellung meine Liebe? Ich fragte nach der Einreise in den schüchternen Lehrer im Klassenzimmer überrascht.
In Tränen, Schweiß Atem, erwürgt der Flucht Ich zog sie von der Schule habe ich versucht, die Verzögerung und den Mangel an Schuluniformen rechtfertigen.
Daß ich schäme mich jetzt.
- Siehe Kinder, wie schön eine Stunde bricht für einen Studenten verzögert? Weitere Beispiel für die Lehrer ...
Bezeichnung der Klasse die Augen, sah ich Zahlen mustrătoare meiner Kollegen, die lachen mich an und ich verschlechtert Disziplinarverfahren Anzeige, weil ich die Klasse, die wir gerade gebaut hatte, brach.
- Was 's-Klasse?
- Verzeihen Sie mir? Serious Lehrer gefragt ...
Kinder tappen, er wollte nicht die Antwort unbefriedigend, was einen Begleiter aufgeregt.
An einer Stelle ist, der Lehrer, die langsam zu mir, schauen mir in die Augen als Psychologe und ich frage mich:
- Legen Sie sich nicht?
- Nein, antwortete ich aufrichtig.
- Nun, Sie auf der Bank.
- Das letzte Mal sein verzögern, sagt betont, um mich auch zwischen den Kopf und forderte mich auf, in die Bank statt.
Ich respektvoll dankte unter Tränen der Freude dieser Zeit und dann bei normaler ohne weitere Probleme fortgesetzt.
Ich fragen darf? Kann eine solche wunderbare Lehrer zu vergessen, der Anwendung der Normen der Erziehung, bei jeder Gelegenheit fordert Erklärungen und Methoden des Unterrichts nach Lenins Losung:
"Ich weiß, Sie lernen,
Wenn Sie können, Hilfe erhalten;
Und wenn Sie möchten, Pfand''
Mit solchen Lehrern hatte das Glück, in der Mitte der Schule lernen.
Lehrer, auf dessen Andenken wir haben mehr zu sagen, mein Stolz und Neugier für die Interessenten.
Eines möchte ich darauf hinweisen, im Besonderen;
Die Schüler reagieren sehr empfindlich auf das Publikum einige Lehrer gehen auf die Klasse Podium. Wenn sie von den Studenten als oberflächlich empfunden werden, mit einer unangemessenen Kleidung, weniger ausgebildet und uneigennützig berufliche Verpflichtung keine Chance, verstanden und beachtet werden.
So weit, es gibt so viele ungelöste Probleme in vielen Schulen des Landes. Und in Bezug auf Bildung sollte es gestartet werden zunächst mit den Eltern der Schüler, durch Umschulungen und dann odrazlele ihre weniger dafür verantwortlich, wie sie erzogen wurden und wie die Wahrnehmung des Lebens und der Sitten.
Ich danke Ihnen allen für das, was sie sind.
Mit viel Respekt und Dank an alle meine lieben Elite-Lehrer und Lehrer und nicht zuletzt all jene, die voll und ganz verdient den Namen.

09/06/2007

Profesoara de Geografie
Amintire din Şcoala Generală nr. 2 Cisnădie, județul Sibiu


Şase ! - Vine profa de geo, strigase o colegă de clasă, către noi ceilalți elevi, care aşteptam cu emoție începutul orelor de Geografie, cu noua noastră profesoară.
-Bună ziua ! bună ziua ! repetase o domnişoară foarte înaltă, căreia i se dilatase ochii, după ce îşi făcuse apariția pe uşa clasei.
Bineînțeles, că salutul nu a fost auzit, decât de doi, trei, elevi mai liniştiți, care asistau la toată agonia din clasă.
Pe vremea aceea, în clasa noastră erau aproximativ treizeci şi şase de elevi, care o făceau să clocotească în acel moment ca stomacul infernului; gălăgie, copii urcați pe bănci, ca să-şi arate personalitatea de la înălțime, haine zburătoare, care spintecau diagonala clasei, țipete, alergătură printre rândurile băncilor deplasate, obiecte căzute, geamuri trântite, într-un cuvânt, parcă eram toți o herghelie de draci neânțărcați. Stăteam în prima bancă din clasă şi aşteptam nedumerită reacția noii profesoare, ce părea total indiferentă la tot ce se întâmpla în jurul ei.
Domnişoara se aşezase liniştită pe scaunul de la catedră, pusese catalogul închis pe masă şi foarte, foarte calmă îşi sprijinise bărbia în mâini aşteptând...O priveam pe furiş, cum făcea ,,radiografia’’ fiecărui elev în parte, fără să scoată nici o vorbă, mai bine de un sfert de oră.
Încet, încet, vacarmul din clasă începuse să se liniştească, sau mai bine spus, ne-am atenționat noi copiii unii pe alții, până când se făcuse o linişte deplină. Nici un elev nu îşi putea explica pe atunci calmul profesoarei, care parcă era stană de piatră, doar clipitul ochilor ei mari, uşor bulbucați, o dădeau de gol că e vie.
Astfel de reacție nu mai văzusem la nici un profesor până atunci şi eram foarte nerăbdătoare să văd ce urmează. După vreo zece minute, timp memorabil pentru mine, în care elevi-profesor se studiau reciproc, a început adevărata lecție de Geografie.
Noua profesoară se ridicase elegant în picioare aruncând o privire generală peste clasă, mulțumită, că toate lucrurile sunt la locul lor şi după acele lungi minute de aşteptare, începuse în sfârşit să ne vorbească:
- Mă numesc Georgi Elena, sunt profesoară de Geografie.
- De azi înainte vom parcurge împreună această materie deosebit de frumoasă, la care să nu îndrăzniți să lipsiți, să întârziați sau să veniți cu lecțile neînvățate...
În fața noastră, a elevilor, îşi etala personalitatea puternică o tânără foarte înaltă, subțirică ca o trestie, o brunetă cu ochi patetici, cu o față foarte asemănătoare cu cea a lui Vlad Ţepeş din fotografia manualelor şcolare, dar foarte feminină.
Avea părul negru, frumos aranjat, tuns scurt până la baza gâtului subțire şi lung ca de lebădă, împodobit întotdeauna cu mărgele asortate cu vestimentația de pe ea şi ancorat de clipsuri mari, frumoase şi nelipsite de la urechi. Avea o gură mică cu buze subțiri conturate discret, care găsea accente perfecte la tot ceea ce avea de spus;
- Dragii mei copii, de azi înainte, când intru în clasă, să vă găsesc în linişte deplină. Se adresă patetic, nouă elevilor, care o priveam muți de uimire...
- Toți să fiți aliniați frumos pe intervalul dintre bănci, ca să văd imediat cine lipseşte şi fără alte preocupări, să aud în cor un singur salut.
- Tot ce vă trebuie pentru desfăşurarea orelor mele să fie aşezat pe bancă până la venirea mea, ca să nu irosim timpul orelor degeaba.
- Tabla să fie ştearsă frumos, harta geografică adusă în pauză şi agățată la locul ei, de un elev responsabil cu acest lucru, pe care il voi numi imediat...
- Ne-am înțeles ? Ne-am înțeles ? Repetase intenționat cu tonul schimbat.
- Da ! Am răspuns toți elevii în cor, parcă hipnotizați cu totul.
- Stați jos.
A urmat prezența elevilor şi apoi câteva discuții de acomodare cu care ne-a cucerit plăcut pe toți. Orele care au urmat se desfăşurau ireproşabil, cu participarea tuturor copiilor într-o atmosferă liniştită, prietenească, care nu cred că a fost uitată de niciun elev, mai ales calitativ.
Toate pretențile acestei minunate profesoare le-am urmat cu toții până la terminarea şcolii generale.
Tonul cu care ne vorbea, felul în care ne explica lecțiile şi cât de ajutătoare este Geografia sau orice altă informație învățată în viață, legendele povestite suplimentar, cu care voia să ne dezvolte gustul cunoaşterii, competiția dintre clase, care ne-a insuflat-o subtil tuturor pe parcursul anilor şcolari, au dat roade din plin.
Avea o ținută vestimentară impecabilă, foarte punctuală, foarte exigentă, nu preda niciodată din manual, ne întreba doar titlul lecției care urmează, ca orientare, iar ca să primim un şapte trebuia să ştim geografie, nu glumă.
Dar şi dânsa cred că era mulțumită de noi elevii, chiar dacă era cam săracă, atunci când era vorba de laude. Simțeam acest lucru, când părăsea clasa zâmbind cu subânțeles.
Îmi amintesc, că într-o zi am întârziat la ora dânsei, fiindcă mi se oprise ceasul deşteptător şi pentru mustrarea care mi-o imaginasem că o voi primi, am fugit către şcoală în rochița de casă, să ajung cât mai repede. Ajunsă în fața clasei, nu îndrăzneam să deschid uşa, tremuram ca varga.
- Ce-i cu atitudinea asta dragă ? Mă întrebase mirată profesoara după ce intrasem cu sfială în clasă.
Cu ochii în lacrimi, transpirată, cu respirația sugrumată de fuga care am tras-o până la şcoală, am încercat să-mi justific întârzierea şi lipsa uniformei.
Acea ruşine o simt şi acum.
- Vedeți copii, cum se strică o oră frumoasă pentru o elevă întârziată? Exemplifică mai departe profesoara...
Îndreptându-mi ochii spre clasă, am văzut figurile mustrătoare ale colegilor mei, care râdeau de mine şi mă degradau dişciplinar, fiindcă am stricat reclama clasei, care abia ne-o construisem.
- Ce zice clasa ?
- O iertăm ? Întrebă grav profesoara...
Copiii bâjbâiau, nu voiau să de-a un răspuns nemulțumitor, care să o supere pe tovarăşa.
La un moment dat, profesoara se apropie încet de mine, mă privi fix în ochi, ca un psiholog şi mă întrebă:
- Nu minți?
- Nu, am răspuns sinceră.
- Bine, treci în bancă.
- Să fie pentru ultima dată când întârzii, spuse accentuat, ca să-mi intre bine în cap şi mă îndemnă să i-au loc în bancă.
Am mulțumit cu respect printre lacrimi de bucurie de data aceasta şi apoi, ora a continuat normal fără alte probleme.
Vă întreb ? Pot fi uitați astfel de profesori minunați, care aplicau norme de educație explicativă cu fiecare ocazie ivită şi metode de învâțătură după lozinca lui Lenin :
,,Nu ştii, te învățăm,
Dacă nu poți, te ajutăm;
Iar dacă nu vrei, te obligăm’’
Cu astfel de profesori am avut norocul să învăț în şcoala generală.
Profesori despre a căror amintire am multe de povestit, spre mândria mea şi curiozitatea celor interesați.
Un singur lucru vreau să punctez în mod deosebit;
Elevii sunt nişte spectatori foarte sensibili în fața profesorilor urcați pe podiumul clasei. Dacă aceştia sunt percepuți de elevi ca fiind superficiali, cu o ținută neadecvată, mai puțin pregătiți şi dezinteresați de obligația lor profesională, nu vor avea nici o şansă să se facă înțeleşi şi respectați.
De aceea în prezent, sunt atâtea probleme nerezolvate în multe şcoli din țară. Iar, în ceea ce priveşte educația, ea ar trebui începută mai întâi cu părinții elevilor, prin cursuri de reciclare şi apoi cu odrazlele lor, mai puțin vinovate de felul cum au fost educate şi cum percep manierele de viață.
Mulțumesc tuturor pentru ceea ce sunt.
Cu mult respect şi recunoştință pentru toată elita învățătorilor şi profesorilor mei dragi şi nu în ultimul rând, tuturor celor care îşi merită pe deplin aceste nume respectabile.


09-06-2007



.  | Index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst poezii
poezii
poezii  Suche  Agonia.Net  

Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net

E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!