agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ zeit der chimären
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-13 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Jack Spiner Dar ce spun? Ce spune Cugetul cumplit, Acest strigoi în calea mea? W. CHAMBERLAYNE - "Pharonnida" Fie-mi îngăduit să mă numesc deocamdată William Wilson. Neprihănita pagină ce-mi stă acum dinainte nu trebuie pângărită cu adevăratul meu nume. A stârnit prea de multe ori dispreÈ›ul, groaza È™i ura neamului meu. Oare vânturile în mânia lor nu i-au împrăștiat până pe meleagurile cele mai deÂpărtate ale globului josnicia fără de seamăn? O, tu, cer mai surghiunit dintre toÈ›i cei în surghiun! Nu eÈ™ti tu oare mort pe vecie, pentru întreg pământul? Pentru cinstirile, pentru florile È™i dauritele lui năzuinÈ›e? Și între speranÈ›ele tale È™i ceruri nu apasă oare necontenit acelaÈ™i nor greu, întunecat È™i fără de margini? Chiar dacă aÈ™ fi în stare, È™i tot n-aÈ™ vrea să dau grai, astăzi, aici, amintirilor miÈ™eliei nespuse È™i a crimelor de neiertat din aceÈ™ti ultimi ani ai mei. ÃŽn răstimpul acesta, al ultimilor ani, am urcat pe negândite culmile nelegiuirii: È™i n-am de gând deoÂcamdată decât să le caut obârÈ™ia. De cele mai multe ori, oamenii ajung ticăloÈ™i pe nesimÈ›ite. De mine, însă, virtutea s-a desprins, ca o mantie, într-o sinÂgură clipă. De la păcate de nimic am trecut cu paÈ™i de uriaÈ™ la grozăvii mai mari decât ale unui Heliogabal. Fie-mi îngăduit să povestesc ce soartă, ce întâmplare a dat naÈ™tere acestei nenorociri. Moartea se apropie, È™i umbra ce o premerge a răsfrânt asuÂpra spiritului meu o blândă înrâurire. ÃŽn trecerea mea prin valea întunecată, tânjesc după compătimirea, aÈ™ putea spune, după mila semenilor mei. Mi-ar plăcea să creadă că am fost în oarecare măsură robul unor împrejurări mai presus de voinÈ›a omeÂnească. AÈ™ dori să găsească pentru mine, mulÈ›umită amănuntelor pe care le voi da, vreo mică oază a preursitei, pierdută într-un deÈ™ert al păcatelor. AÈ™ vrea să recunoască ceea ce nu se pot împiedica de a recunoaÈ™te, È™i anume că, deÈ™i au mai fost pe lume ispite mari, niciodată însă omul n-a mai fost ispitit aÈ™a, È™i desigur că niciodată n-a mai căzut în ispită aÈ™a. Și de aceea n-a mai suferit astfel nicioÂdată, într-adevăr, nu cumva am trăit un vis? Și nu cumva mor acum, victimă a groazei È™i a misteÂrului celor mai cumplite dintre toate sublunarele vedenii? Mă trag dintr-un neam care prin firea lui înflăÂcărată È™i prin puterea închipuirii È™i-a făcut o faimă în toate vremurile. ÃŽncă din cea mai fragedă copiÂlărie am dat dovadă că am moÈ™tenit pe de-a-ntregul caracterul familiei mele. Cu cât înaintam în vârstă, acesta se dezvăluia tot mai cu putere ajungând din mai multe pricini o cauză de adâncă îngrijorare pentru prietenii mei È™i o adevărată pacoste pentru mine însumi. Am devenit îndărătnic, lăsandu-mă în voia toanelor celor mai năprasnice È™i pradă patimiÂlor celor mai nestăpânite. Săraci cu duhul È™i împoÂvăraÈ›i ca È™i mine de unele beteÈ™uguri trupeÈ™ti, păÂrinÈ›ii mei n-au putut stăvili decat într-o măsură prea mică pornirile rele ce mă caracterizau. Câteva încercări sfioase È™i greÈ™it îndreptate au însemnat pentru ei o înfrângere deplină È™i bineânÈ›eles, o izÂbândă desăvârÈ™ită pentru mine. De atunci încoace, glasul meu căpătă putere de lege în casa părinÂtească È™i la o vârsță când prea puÈ›ini copiii sunt sloÂbozi È™i nestruniÈ›i, am fost lăsat în voia mea È™i am ajuns întru totul stăpanul adevărat al faptelor mele. Cele dintâi amintiri ale vieÈ›ii mele de È™colar sunt legate de o casă mare È™i ciudată, în stil elizabethan, aÈ™ezată într-un sat înnegurat din Englitera, cu mulÈ›ime de arbori uriaÈ™i È™i noduroÈ™i, È™i în care toate casele erau nespus de vechi. La drept vorÂbind, acel antic È™i venerabil sat era un lăcaÈ™ de vis, o încântare a sufletului. Mi se pare că simt È™i acum răcoarea înviorătoare a umbritelor lui alei, că trag în piept mireasma miilor de boschete È™i că tresar din nou, cu o negrăită încântare, la sunetul adânc È™i cavernos al clopotului bisericii, care, din ceas în ceas, cu dangătul lui neaÈ™teptat È™i melancolic, întrerupeau tăcerea înserării, în vreme ce clopotniÈ›a goÂtică È™i dantelată se învăluia în somn. Pesemne că îmi face plăcere, atât cât mai pot reÂsimÈ›i vreo plăcere în clipa de față, să stărui asupra acestor mărunte amintiri despre È™coală, cu tot ce o însoÈ›ea în starea în care mă aflu, copleÈ™it de nenorocire — nenorocire, vai, mai mult decât adeÂvărată — mi se va ierta că mai caut o uÈ™urare, oricât ar fi ea de slabă È™i de vremelnică, în risipa câtorva amănunte fără È™ir. Acestea, de altfel, oricat ar fi de neînsemnate È™i chiar ridicole în sine, caÂpătă în închipuirea mea o însemnătate trecătoare, ca fiind legate de un loc È™i un răstimp anume, când am cunoscut cele dintâi neînÈ›elese chemări ale soartei, care mai târziu m-a învăluit în umbra sa adâncă. LăsaÈ›i-mă, aÈ™adar, să-mi amintesc. După cum am spus, casa era veche È™i ciudată. CurÈ›ile erau mari È™i împrejmuite cu un zid de căÂrămidă, înalt È™i trainic, presărat cu un strat de moÂloz È™i de sticlă pisată. Această împrejmuire, vredÂnică de o temniță, alcătuia hotarul domeniului nostru. Nu vedeam ce era dincolo de el decât de trei ori pe săptămână: o dată în fiecare sâmbătă după-amiază, când, însoÈ›iÈ›i de doi pedagogi, ni se îngăduia să facem scurte plimbări în grup pe câmÂpiile învecinate È™i de două ori duminica, atunci cand eram încolonaÈ›i È™i duÈ™i, după acelaÈ™i tipic, la slujba de dimineață È™i de seară, în singura biserică a satului. Directorul È™colii noastre era pastorul aceÂlei biserici. Cu cât de adâncă uimire È™i admiraÈ›ie mă uitam de obicei la el, din strana noastră reÂtrasă de la galerie, când se urca în amvon, cu pas domol È™i măsurat. Oare omul acesta vrednic de respect, cu o înfățiÈ™are atât de blândă È™i smerită, în fluturarea strălucitului său veÈ™mânt preoÈ›esc, cu peruca lui uriașă, neclintită È™i pudrată cu atâta grijă, poate fi acelaÈ™i care mai adineauri, cu o muÂtră ursuză, cu un surtuc soios pe el È™i cu nuiaua în mână păzea legile draconice ale È™colii? O, uriaÈ™ paradox, prea din cale afară de monstruos ca să-i poÈ›i afla dezlegarea! La un colÈ› al zidului masiv se încrunta o poartă È™i mai greoaie decât el. Era ferecată È™i ghintuită cu zăvoare de fier, iar în partea de deasupra avea niÈ™te È›epuÈ™e de fier dinÈ›ate. Ce fior de groază adâncă stârnea poarta aceea! Nu se deschidea niciodată, decât pentru cele trei ieÈ™iri È™i intrări de care am amintit adineauri, astfel că fiece scârțâit al balamaÂlelor ei grele ne descoperea o lume de mistere, suÂmedenie de amănunte cu rosturi tainice È™i gânduri È™i mai adânci încă. Vasta împrejmuire avea o formă neregulată È™i cuÂprindea mai multe despărÈ›ituri, dintre care trei sau patru mai mari alcătuiau curÈ›ile de recreaÈ›ie. Erau netede È™i acoperite cu pietriÈ™ mărunt È™i zgrunÈ›uros. ÃŽmi aduc bine aminte că aici nu se găseau copaci, nici bănci È™i nimic altceva de felul acesta. BineînÂÈ›eles că acestea se aflau în spatele casei. ÃŽn față se întindea o grădiniță cu cimiÈ™iri È™i alÈ›i arbuÈ™ti, dar prin aceste tărâmuri sfinÈ›ite treceam, ce e drept, numai arareori, ca, de pildă, la cea dintâi venire la È™coală sau la plecarea definitivă de aici, sau poate atunci cand venea să ne ia o rudă sau vreun prieÂten È™i când porneam cu bucurie spre casă, de CrăÂciun sau în vacanÈ›a de vară. Dar casa! Cât de ciudată era clădirea aceea veÂche. Și ce mai palat din poveÈ™ti pentru unul ca mine. Nu puteam da de rostul cotiturilor È™i cot-loanelor ei tainice. Era foarte greu ca într-o anuÂmită clipă să poÈ›i spune sigur la care dintre cele două caturi te găseÈ™ti. ÃŽntre două camere dădeai negreÈ™it peste trei-patru trepte de urcat sau de coborât. Iar aripile laterale erau fără de număr È™i neînchipuit de întortocheate, astfel încât ideea pe care ne-o făceam despre întreaga clădire nu se deoÂsebea prea mult de aceea pe care ne-o inspira ideea de infinit. ÃŽn răstimpul celor cinci ani cât am săÂlășluit aici n-am fost niciodată în stare să mă lăÂmuresc în care ungher îndepărtat se afla micul dorÂmitor ce-mi fusese hărăzit mie È™i altor optsprezece-douăzeci de È™colari. Sala de cursuri era cea mai încăpătoare din toată casa È™i din lumea întreagă — cel puÈ›in aÈ™a creÂdeam eu. Era foarte lungă È™i îngustă È™i întristător de joasă, cu ferestre gotice ascuÈ›ite È™i cu tavanul de lemn de stejar. ÃŽntr-un colÈ› retras, care ne da fiori, se găsea o despărÈ›itură pătrată de opt până la zece picioare, cuprinzând sanctum-ul directoruÂlui nostru, sfinÈ›ia-sa doctorul Bransby, în timpul orelor de studii. Era o zidire masivă, cu o ușă traiÂnică, pe care, decât să o deschidem în lipsa lui, mai bine am fi pierit cu toÈ›ii, de bunăvoie, par la peine forte et dure. ÃŽn celelalte colÈ›uri mai erau alte două despărÈ›ituri asemănătoare, care desigur că inspirau mult mai puÈ›ină evlavie, dar ne pricinuiau totuÈ™i o spaimă cumplită. Una din ele era catedra profesoÂrului de „limbi clasice", cealaltă, a celui de „enÂgleză È™i matematici". Prin toată încăperea zăceau risipite, încruciÈ™andu-se în fel È™i chip, într-o înÂvălmășeală fără de sfârÈ™it, nenumărate bănci È™i puÂpitre vechi, înnegrite È™i roase de vreme, peste măÂsură de încărcate cu cărÈ›i purtând urme de degete, aveau cioplite pe ele atâtea iniÈ›iale È™i nume întregi, chipuri schimonosite È™i alte numeroase înflorituri făcute cu briceagul, încât È™i pierduseră cu totul È™i bruma de înfățiÈ™are pe care vor fi avut-o la început, cu mulÈ›i ani în urmă. La un capăt al încăperii se afla un hârdău uriaÈ™ cu apă, iar la celălalt, un oroÂlogiu de o mărime neobiÈ™nuită. Impresurat de zidurile solide ale acestei veneraÂbile È™coli, mi-am petrecut aici, dar fără silă È™i urât, răstimpul de la vârsta de 10 pană la 15 ani încheiaÈ›i al vieÈ›ii mele. Mintea rodnică a copilăriei nu are nevoie de o lume dinafară, plină de întâmplări, ca s-o desfete sau să-i dea de lucru; iar părelnica È™i ursuza monotonie a È™colii era bogată în bucurii mai răscolitoare decât cele pe care tinereÈ›ea mea în pârg le-a descoperit mai târziu în dezmăț, iar maturitaÂtea mea, în crimă. Trebuie totuÈ™i să cred că în dezvoltarea minÈ›ii mele, la începuturile ei, a fost ceva cu totul neobiÈ™nuit È™i care a întrecut orice măsură. Când ajung în puterea varstei, cei mai mulÈ›i oameni rareori păstrează o impresie lămurită despre întâmplările din frageda copilărie. Totul e o umbră cenuÈ™ie, o amintire slabă È™i È™ovăielnică, un amestec nedesluÈ™it de plăceri mărunte È™i de sufeÂrinÈ›e închipuite. Cu mine însă s-a petrecut altceva. Trebuie să fi simÈ›it È™i trăit în copilăria mea cu puÂterea cu care simte È™i trăieÈ™te un om în toată fiÂrea tot ceea ce regăsesc acum întipărit în memorie, cu niÈ™te trăsături la fel de însufleÈ›ite È™i de adânc săpate È™i la fel de durabile ca inscripÈ›iile de pe meÂdaliile cartagineze. Dar, în realitate, ce puÈ›in era de È›inut minte din punctul de vedere al tuturor! DimineÈ›ile cu deÈ™Âteptarea, serile cu ora stingerii, apoi învățatul îmÂpreună, recitările pe de rost, după-amiezile libere la răstimpuri regulate, È™i plimbările, È™i curtea de recreaÈ›ie, cu certurile, cu jocurile È™i cu încurcătuÂrile ei, toate acestea, printr-o vrăjitorie a închipuiÂrii, de mult uitată, erau în stare să trezească în mine un noian de senzaÈ›ii, o lume de întâmplări bogate, un univers de emoÈ›ii felurite, de avanturi pasionate È™i răscolitoare. „Oh, le bon temps, que ce siècle de fer!" La drept vorbind, firea mea entuziastă, înflăcăÂrată È™i dominatoare a făcut din mine, în curând, un „caracter", cu totul deosebit printre colegii mei de È™coală È™i în chip firesc, dar pe nesimÈ›ite, am căÂpătat o mare înrâurire asupra tuturor celor ce nu erau cu mult mai în vârstă decât mine, asupra tuÂturor, cu excepÈ›ia unui singur ins. Această excepÈ›ie s-a întâmplat să fie un elev care, cu toare că nu-mi era rudă, purta acelaÈ™i nume de botez È™i de famiÂlie ca È™i mine, împrejurare prea puÈ›in vrednică de a fi luată în seamă, căci, deÈ™i eram de viță nobilă, purtam un nume dintre acelea pe care le auzi preÂtutindeni È™i care par a fi fost, prin drepturi dobândite din negura vremurilor, un bun obÈ™tesc al gloatelor. Iată pentru ce în această povestire mi-am zis William Wilson, nume născocit È™i destul de aseÂmănător cu cel adevărat. Tizul meu era singurul ins care, dintre toÈ›i cei ce făceau parte din „clica noasÂtră" (aÈ™a cum îi ziceam noi în limbajul È™colăresc), cuteza să se măsoare cu mine în ceea ce privea studiile È™colare, jocurile È™i întrecerile din recreaÂÈ›ie È™i refuza să creadă orbeÈ™te în tot ce spuneam È™i să se supună voinÈ›ei mele. ÃŽntr-un cuvânt, se îmÂpotrivea samavolniciei mele în toate privinÈ›ele. DaÂcă există pe lume o tiranie deplină È™i mai presus de oricare alta, e tirania minÈ›ii unui copil genial asupra tovarășilor săi cu o minte mai puÈ›in vioaie. Pentru mine, răzvrătirea lui Wilson era izvorul celor mai mari nedumeriri, cu atât mai mult cu cât, în ciuda ifoselor sfidătoare cu care mă socoteam dator să-l întâmpin în public pe el, cu pretenÈ›iile lui cu tot, simÈ›eam în sinea mea că mă tem de dânsul È™i nu mă puteam împiedica să gândesc că lesniciunea cu care se È›inea în pas cu mine era o dovadă de adevărată superioritate, căci trebuia să lupt fără încetare ca să nu fiu întrecut. TotuÈ™i, această superioritate — sau chiar egalitate — nu era de fapt cunoscută de nimeni în afară de mine, colegii noÈ™tri, printr-o orbire de neînÈ›eles, păreau că nici măcar n-o bănuiesc. ÃŽntr-adevăr, rivalitatea dintre noi, împotrivirea lui È™i mai cu seamă amesteÂcul lui nedorit È™i îndărătnic în toate treburile mele nu se vădeau decât atunci cand eram între patru ochi. Părea să fie lipsit È™i de acea ambiÈ›ie care mă îmboldea, ca È™i de pătimaÈ™a energie spirituală mulÂÈ›umită căreia eram în măsură să-i întrec pe toÈ›i ceilalÈ›i. S-ar fi putut crede că în întrecerea aceasta era mânat doar de o dorință ciudată de a-mi pune piedici, de a mă surprinde sau de a mă umili; deÈ™i erau clipe când nu se putea să nu-mi dau seama, cu un sentiment de uimire, de umilință È™i de ciudă, printre jignirile, ocările È™i contrazicerile sale, punea È™i un fel de duioÈ™ie cu totul nelalocul ei È™i câtuÈ™i de puÈ›in binevenită, îmi închipuiam că o purtare atât de neobiÈ™nuită nu poate izvorî decât dintr-o seÂmeață încredere în sine, cu ifose vulgare de proÂtector È™i de patron. Se prea poate ca tocmai această din urmă trăÂsătură a purtării lui Wilson, la care se adăuga È™i potrivirea noastră de nume È™i faptul, doar o simÂplă întâmplare, că intrarea noastră în È™coală a avut loc în aceeaÈ™i zi, să fi răspândit printre elevii din clasele superioare ideea că suntem fraÈ›i. Elevii nu obiÈ™nuiau să se intereseze prea de aproape de treÂburile celor mai mici. AÈ™a precum am mai spus, sau ar fi trebuit să spun, acest Wilson nu se înrudea cu familia mea nici în gradul cel mai depărtat. DeÂsigur însă că dacă am fi fost fraÈ›i, ar fi trebuit să fim gemeni: căci după ce am părăsit pensionul docÂtorului Bransby, am aflat din întâmplare că tizul meu era născut la 19 ianuarie 1913, È™i acest lucru este o coincidență vrednică de luat în seamă, căci e tocmai ziua naÈ™terii mele. Poate să pară ciudat, dar cu toată marea neliniÈ™te pe care mi-o pricinuia fără încetare rivalitatea lui Wilson È™i nesuferitul lui spirit de contradicÈ›ie, nu eram totuÈ™i în stare să-l urăsc de-a binelea. Aveam, de bună seamă, aproape în fiecare zi câte o ceartă, în care Wilson, dăruindu-mi de față cu toată lumea laurii victoriei, mă silea totuÈ™i, într-un fel sau altul, să simt că el era cel ce-i merită, cu toate că o porÂnire trufașă din parte-mi, iar la dânsul o adevărată mândrie ne făceau să ne mărginim la termenii aÈ™a-ziÈ™i protocolari. Existau totuÈ™i în firea noastră multe puncte de asemănare deplină, care mă frământau, trezind în mine un sentiment ce s-ar fi transformat în prietenie, de nu ne-ar fi împiedicat starea de înÂcordare dintre noi. FireÈ™te că e foarte greu să lăÂmuresc sau măcar să descriu adevăratele mele simÂțăminte față de el. Ele alcătuiau un amestec pestriÈ› È™i felurit: un fel de duÈ™mănie neîmpăcată, care nu era propriu-zis ură, o oarecare stimă È™i mai mult respect, multă teamă, o dată cu o imensă È™i nepoÂtolită curiozitate. Pentru psihologi va fi de prisos să mai spun că Wilson È™i cu mine eram prietenii cei mai nedespărÈ›iÈ›i. Fără îndoială că neobiÈ™nuita stare de lucruri care dăinuia între noi făcea ca toate numeroasele mele atacuri împotrivă-i, fățiÈ™e sau pieziÈ™e, să fie strecuÂrate mai degrabă în chip de glumă sau de ironie (căci acestea te dor chiar când se arată ca niÈ™te simÂple vorbe de duh) decât sub înfățiÈ™area unei vrăjÂmășii hotărâte È™i înverÈ™unate. Dar străduinÈ›ele mele în această privință nu rămâneau câtuÈ™i de puÈ›in înÂcununate tot mereu de izbandă, chiar dacă planurile mele erau cu multă iscusință puse la cale. Căci tiÂzul meu avea o fire cumpănită, plină de o calmă nepăsare: deÈ™i se bucura de glumele usturătoare ce le făcea, nu avea nici un punct vulnerabil È™i se împotrivea oricărei luări în zeflemea. Nu găsisem, într-adevăr, decât un singur lucru de care mă puÂteam lega, È™i anume o ciudățenie a lui, ce-i venea pesemne dintr‑o infirmitate fizică È™i pentru care orice adversar mai puÈ›in îndârjit decât mine l-ar fi cruÈ›at. Rivalul meu suferea de o slăbiciune a coarÂdelor vocale care nu-i îngăduiau să ridice vreodată glasul È™i să vorbească altfel decât în È™oaptă. Nu m-am lăsat până ce nu am tras din acest cusur toate bieÂtele foloase ce-mi stăteau la îndemană. Răzbunările lui Wilson erau felurite: È™iretenia lui născocise un lucru anumit, care mă tulbura peste măsură. Cum de-a descoperit el, cu mintea lui ageră, că ceva atât de neînsemnat mă poate jigni, iată o întrebare la care niciodată nu am aflat răspuns. E destul că după ce l-a descoperit, m-a chinuit cu el fără cruÈ›are. Mi-a fost totdeauna nesuferit nuÂmele meu de familie, lipsit de strălucire, ca È™i preÂnumele meu, atât de obiÈ™nuit, dacă nu chiar vulgar de-a binelea. Cuvintele acestea erau otravă pentru auzul meu. Și cand se mai înfiinÈ›a la È™coala noastră un al doilea William Wilson, tocmai în ziua sosirii mele, l-am duÈ™mănit pe el pentru că-mi purta nuÂmele, acest nume ce mi s-a părut de două ori mai respingător când îl folosea un străin: un străin se făcea vinovat de îndoita lui rostire; un străin care va sta necontenit în faÈ›a mea È™i ale cărui interese în obiÈ™nuitele îndeletniciri È™colare se vor confunda adeseori, vrând-nevrând, cu ale mele numai datorită acestei nesuferite coincidenÈ›e. Cu fiece împrejurare ce scotea la iveală vreo asemănare fizică sau morală între rivalul meu È™i mine, ciuda È™i pornirea pe care o iscaseră sporeau tot mai mult. Pe atunci nu descoperisem încă faptul vrednic de luat în seamă că aveam aceeaÈ™i vârstă, dar am văzut că eram deopotrivă de înalÈ›i È™i am observat că există între noi o ciudată asemănare în toată înÂfățiÈ™area, ca È™i în fiecare trăsătură luată în parte. Mă mai scotea din fire È™i zvonul privitor la înrudiÂrea noastră È™i care se răspândise prin clasele supeÂrioare, într-un cuvânt, nimic nu mă tulbura mai mult (deÈ™i îmi ascundeam cu grijă tulburarea) decat cea mai mică aluzie la asemănarea dintre noi, fie că era vorba de inteligență, de făptura sau de obarÈ™ia noastră. Adevărul e însă că în afară de zvoÂnul privitor la înrudirea noastră È™i de cele È™tiute de la Wilson însuÈ™i n-aveam nici un motiv să cred că această asemănare ar fi fost vreodată comentată sau măcar luată în seamă de colegii noÈ™tri de È™coală. Era vădit că el o examina în fel È™i chip È™i cu tot atâta îndărătnicie ca È™i mine. Dar faptul că descoperise în ea un nesecat izvor de neajunsuri nu poate fi pus decât pe seama agerimii minÈ›ii sale, care, precum am spus, era cu totul neobiÈ™nuită. Imitându-mă în chip desăvârÈ™it, îmi dădea replica È™i în vorbă È™i în faptă È™i-È™i juca rolul de minune. Era uÈ™or să-mi copieze veÈ™mintele; iar mersul È™i felul meu de a fi È™i le însuÈ™ise fără prea mare greuÂtate, în ciuda cusurului său fizic, nici vocea mea nu-i scăpase. FireÈ™te că nu putea prinde tonurile de sus, dar cheia era aceeaÈ™i, È™i È™oapta lui stranie ajunse ecoul însuÈ™i al glasului meu. Nu voi încerca să mai spun aici cât de mult mă necăjea portretul acesta remarcabil (fiindcă, la drept vorbind, nu se putea susÈ›ine că era o caricatură). Singura mea mângâiere sta în faptul că nimeni altul decât mine nu observase, pare-se, această imitare È™i n-aveam de suferit decat zâmbetele pline de subÂînÈ›elesuri È™i ciudat de sarcastice ale tizului meu. Bucurându-se că îmi trezise în suflet tocmai ceea ce urmărea, părea că râde în sinea lui de fiecare înÈ›epătură ce-mi pricinuia, È™i dispreÈ›uia, într-un fel numai al său, aplauzele obÈ™teÈ™ti pe care succesul născocirilor lui atât de iscusite le-ar fi dezlănÈ›uit aÈ™a de uÈ™or. ÃŽntr-adevăr, vreme de mai multe luni pline de neliniÈ™ti a fost pentru mine o enigmă de nedezlegat cum de colegii nu-È™i dădeau seama de intenÈ›ia lui, cum de nu simÈ›eau că reuÈ™ise pe deplin È™i nu luau parte la o glumă atât de răutăcioasă. Se vede că nu era uÈ™or să observe cineva această imiÂtaÈ›ie făcută treptat; sau poate că liniÈ™tea mea se datora mai degrabă măiestriei imitatorului, care, dispreÈ›uind amănuntele (singurul lucru ce poate fi înÈ›eles de un profan într-o pictură), dădea întreaga măsură creaÈ›iei lui originale decât în faÈ›a ochilor mei, ca să mă facă să sufăr. Am mai vorbit aici, È™i nu o singură dată, despre felul nesuferit de ocrotitor în care se purta cu mine È™i despre neîncetatul È™i îndatoritorul lui amestec în tot ce aÈ™ fi vrut să fac. Amestecul acesta lua deseori forma neplăcută a unui sfat, sfat ce nu era dat pe față, ci strecurat sau spus numai în treacăt, le priÂmeam în silă, È™i sila acesta, pe măsură ce înaintam în vârstă, sporea tot mai mult. TotuÈ™i, după atâta vreme, fie-mi îngăduit să-i dau dreptate. Recunosc deci că nu-mi pot aminti de nici o împrejurare în care îndemnurile rivalului meu să fi fost de partea nesocotinÈ›elor È™i a nebuniilor, atât de obiÈ™nuite la vârsta aceea fragedă È™i neÈ™tiutoare. SimÈ›ul moral cel puÈ›in, dacă nu È™i toate celelalte daruri ale sale, preÂcum È™i cunoaÈ™terea vieÈ›ii, erau cu mult mai ascuÈ›ite decât al meu. Și astăzi aÈ™ fi putut fi un om mai bun È™i deci mai fericit dacă n-aÈ™ fi respins atât de des bunele poveÈ›e cuprinse în È™oaptele lui cu tâlc È™i care nu-mi inspirau decât o ură neîmpăcată È™i un amar dispreÈ›. Astfel că, de la o vreme, m-am răzgândit de-a binelea împotriva supravegherii lui nesuferite. Zi cu zi resimÈ›eam tot mai mult È™i mai pe față ceea ce îmi părea o trufie de neîndurat. Am spus că, în anii dintâi ai camaraderiei noastre È™colare, senÂtimentele mele față de el ar fi putut uÈ™or să se prefacă în prietenie, dar în ultimele luni cât am mai stat la È™coală, cu toate că mă slăbise puÈ›in cu obiÈ™nuitul său amestec în treburile mele, era neînÂdoios că sentimentele mele înclinau cam în aceeaÈ™i măsură să se schimbe într-o ură adevărată. Cred că a băgat de seamă aceasta într-o anumită împrejuÂrare, È™i după aceea m-a ocolit, sau s-a prefăcut că mă ocoleÈ™te. Tot cam în timpul acela, dacă mi-aduc bine aminte, într-o ceartă violentă avută cu el, când È™i-a ieÈ™it din fire mai mult decât de obicei, vorbind È™i gesticuland într-un chip cu totul nestăpânit È™i nu prea potrivit cu felul lui de a fi, am descoperit, sau mi s-a părut că descopăr, în accentul, în expreÂsia feÈ›ei, în toată înfățiÈ™area lui ceva care la început m-a tulburat, iar apoi m-a interesat nespus, aducându-mi în minte icoane È™terse, din frageda copiÂlărie, un întreg noian de amintiri nedesluÈ™ite È™i ciudate din vremuri când memoria nici măcar nu luase ființă. Nu pot descrie mai bine senzaÈ›ia care mă apăsa decât spunând că anevoie puteam să mă dezbar de gândul că am mai cunoscut făptura ce sta în faÈ›a mea, în zile de mult apuse, într-un trecut nespus de depărtat. Dar iluzia s-a risipit pe dată, aÈ™a cum se ivise, È™i o pomenesc aici doar ca să arăt bine ziua când a avut loc cea din urmă convorbire cu ciudatul meu omonim. Vechea È™i uriaÈ™a locuință cu cotloanele ei nenuÂmărate avea mai multe încăperi mari, care dădeau una într-alta. ÃŽn ele dormeau cea mai mare parte din elevi. Dar, aÈ™a cum e firesc să fie într-o casă clădită după un plan atât de năzdrăvan, mai erau fel È™i fel de cămăruÈ›e È™i chiÈ›imii, rămășiÈ›e strucÂturale ale zidirii. Pe acestea iscusinÈ›a È™i calicia docÂtorului Bransby le prefăcuse tot în dormitoare, deÈ™i nu erau altceva decât niÈ™te chilioare ce nu puteau fi folosite decât de un singur ins. Una dintre aceste cămăruÈ›e era locuită de Wilson. Se împlineau aproape cinci ani de când mă aflam în È™coală, când într-o noapte, curând după cearta de care am pomenit adineauri, văzand că toată lumea doarme adânc, m-am sculat din pat È™i cu o lampă în mână, printr-un labirint de coridoare înguste, m-am furiÈ™at din camera mea de culcare spre odăiÈ›a rivalului meu. Uneltisem îndelung împotrivă-i una dintre acele farse răutăcioase care, până atunci, dăÂduseră greÈ™ tot mereu. Aveam de gând să‑mi aduc chiar acum la îndeplinire planul È™i hotărâsem să-l fac să simtă toată răutatea care mă însufleÈ›ea. Ajungând la cămăruÈ›a lui, am pătruns în ea tiptil, lăsându-mi afară lampa cu abajur. Am făcut un pas È™i i-am ascultat răsuflarea liniÈ™tită. ÃŽncredinÈ›at fiind că doarme, m-am înapoiat pe coridor, am luat lampa È™i m-am apropiat cu ea de pat. Perdelele erau trase de jur împrejur; ca să-mi aduc la îndeplinire ceea ce veam de gând, le-am întredeschis încetiÈ™or È™i fără zgomot; razele de lumină căzură cu toată străÂlucirea asupra celui adormit, È™i în aceeaÈ™i clipă priÂvirile mi s-au oprit pe chipul lui. M-am uitat la el È™i am încremenit; un fior de gheață îmi străbătu tot trupul. Pieptul îmi zvâcnea, genunchii îmi tremuÂrau, mintea întreagă mi‑era cuprinsă de o groază nespusă, deÈ™i fără pricină. Gâfâind, am coborât lamÂpa È™i mai aproape de faÈ›a lui. Acestea să fi fost trăsăturile lui William Wilson, acestea chiar? VeÂdeam, de bună seamă, că erau ale lui, dar tremuram ca în friguri, închipuindu-mi că nu. Oare ce putea fi în ele ca să mă tulbure până-ntr-atât? Le priveam mereu È™i, între timp, în mintea mea se frământa o lume de gânduri fără È™ir. Nu arăta aÈ™a, nu, desigur că nu arăta tot aÈ™a în ceasurile însufleÈ›ite, când era treaz. AcelaÈ™i nume, aceeaÈ™i înfățiÈ™are, aceeaÈ™i zi a sosirii la È™coală... È™i apoi, acea imitaÈ›ie stăruitoare È™i de neînÈ›eles a mersului meu, a glasului, a veÈ™Âmintelor È™i a purtărilor mele. ÃŽntr-adevăr, era oare omeneÈ™te cu putință ca ceea ce vedeam acum să nu fi fost decât urmarea obiceiului său de a mă lua în râs imitandu-mă? Cuprins de groază È™i scuturat de friguri, am stins lampa, am ieÈ™it încetiÈ™or din odaie È™i am părăsit pe dată sălile vechii È™coli, ca să nu le mai văd niciodată. După un răgaz de cateva luni, petrecute acasă în curată trândăvie, m‑am regăsit elev la Eton. Acest scurt răstimp a fost totuÈ™i îndestulător ca să slăÂbească în minte amintirea întâmplărilor trăite la È™coala doctorului Bransby. Sau cel puÈ›in să aducă o schimbare vădită în natura sentimentelor pe care amintirea lor de deÈ™tepta în mine. Adevărul, latura tragică a dramei pieriseră. Puteam acum găsi priÂcini să mă îndoiesc de mărturia simÈ›urilor mele È™i arareori mi se întâmpla să evoc acele împrejurări fără să mă minunez cât de mare e naivitatea omeÂnească È™i fără să zâmbesc gândindu-mă la puterea È™i voiciunea imaginaÈ›iei de care mă bucuram prin moÈ™tenire. Iar felul de viață de la Eton nu era deloc în măsură să-mi micÈ™oreze acest scepticism. Vârtejul de nesăbuite nebunii în care cu atâta neÂsocotință m-am cufundat din capul locului a spulÂberat totul, afară de spaima clipelor trecute, a È™ters dintr-a dată orice impresie adancă È™i trainică È™i mi-a lăsat în amintire numai nimicurile fără rost ale vieÈ›ii mele dinainte. N-aÈ™ dori totuÈ™i să mai înÈ™ir aici întreagă josnica poveste a desfrâului meu, desfrâu care sfida legile È™i scăpa cu dibăcie de supravegherea È™colară. Trei ani de nebunii care s-au scurs fără nici un folos nu mi-au dăruit altceva decât deprinderi viÈ›ioase, adânc înrădăcinate, È™i mi-au sporit puterea trupească într-un fel aproape nefiresc. Și o dată, după o săptămână întreagă de chefuri dezmățate, am poftit în locuinÈ›a mea câțiva dintre cei mai destrăbălaÈ›i studenÈ›i la o tainică orgie. Ne-am adunat noaptea într-un ceas târziu, căci petrecerea noastră deșănÈ›ată trebuia cu sfinÈ›enie să se prelungească până în zori. Vinul curgea fără încetare È™i nu duceam lipsă nici de alte ispite, poate È™i mai primejdioase, iar când zorile cenuÈ™ii abia se arătaseră la răsărit, delirul È™i năzdrăvăniile noastre ajunseseră la culme. ÃŽntăratat peste măsură de beÈ›ie È™i de jocul de cărÈ›i, tocmai când stăruiam să duc la capăt o înclinare de o tiÂcăloÈ™ie cu totul neobiÈ™nuită, deodată, iată, atenÈ›ia mi-a fost atrasă de faptul că uÈ™a a fost deschisă cu putere, dar nu de tot, precum È™i de glasul repezit al unui servitor de afară. Spunea că o anume perÂsoană, pesemne foarte grăbită, doreÈ™te să-mi vorÂbească la intrare. ÃŽnnebunit de băutură, această neaÈ™teptată întreruÂpere mai degrabă m-a bucurat decât m-a uimit. Fără zăbavă, m-am îndreptat clătinându-mă într‑acolo, È™i din câțiva paÈ™i am ajuns în vestibulul locuinÈ›ei. ÃŽn încăperea aceasta mică È™i joasă nu atârna nici o lampă È™i în clipa de față nu primea altă lumină decât aceea nespus de slabă a zorilor, care se streÂcura prin fereastra semicirculară. Când am pus piÂciorul pe prag, am zărit chipul unui tânăr cam de înălÈ›imea mea, îmbrăcat într-o haină de casă, maÂtinală, de postav alb, pichetat, croită după ultima modă È™i aidoma cu aceea pe care tocmai o purtam eu. Lumina sfioasă nu-mi îngădui să văd decât atât, trăsăturile feÈ›ei nu i le puteam desluÈ™i. Cum am intrat, s-a repezit cu paÈ™i mari la mine È™i luându-mă cu mare nerăbdare de braÈ›, îmi È™opti la ureche cuÂvintele: — William Wilson! ÃŽntr-o clipă m-am dezmeticit. ÃŽn felul de a fi al străinului, în tremurul nervos al degetului său ridicat în faÈ›a ochilor mei, împoÂtriva luminii, era ceva care mă umplu de o uimire nespusă. Dar nu asta mă tulburase atât de groaznic. Ci forÈ›a acelei mustrări solemne, rostirea ei ciudată, înăbuÈ™ită, È™uierătoare... Și, mai presus de toate, caÂracterul, tonalitatea, cheia acestor câteva silabe simÂple È™i familiare, care, deÈ™i spuse în È™oaptă, trezeau în mine mulÈ›imea miilor de amintiri ale zilelor apuse, cutremurându-mi sufletul ca descărcarea unei baterii galvanice. Până să-mi vin în fire, plecase. Cu toate că întâmplarea a făcut asupra închipuirii mele tulburate o vie impresie, aceasta a fost toÂtuÈ™i trecătoare. Vreme de câteva săptămani, într-adeÂvăr, m-am dedat unor cercetări temeinice sau m‑am învăluit într-un nor de gânduri bolnăvicioase. N-am încercat să-mi ascund mie însumi identitatea ciuÂdatului personaj care cu atâta stăruință se amesÂteca în treburile mele È™i nu-mi da pace cu sfaturile lui strecurate. Dar cine È™i ce anume era acest WilÂson? Și de unde venea? Și ce urmărea? N-am puÂtut să lămuresc nici unul din aceste puncte. SinÂgurul lucru pe care îl È™tiam cu siguranță era că un neaÈ™teptat accident întâmplat în familie pricinuise plecarea lui de la È™coala doctorului Bransby în după-amiaza aceleiaÈ™i zile în care fugisem È™i eu. Dar după un scurt răstimp am încetat să mă mai gândesc la lucrul acesta, atenÈ›ia fiindu-mi cu toÂtul absorbita de pregătirea plecării mele la Oxford. Acolo, mulÈ›umită deÈ™ertăciunii nesocotite a părinÂÈ›ilor, care îmi hărăzise un venit anual È™i-un fel de viață ce-mi îngăduiau să mă răsfăț în voie în acel lux deșănÈ›at, atât de scump inimii mele, am ajuns în curând să mă întrec în risipă nesăbuită cu cei mai mândri moÈ™tenitori ai celor mai bogate domenii senioriale din Marea Britanie. Astfel de mijloace de trai îmbiindu-mă la viÈ›iu, firea mea s-a dezlănÂÈ›uit cu o patimă îndoită È™i, în nebuneasca îngâmfare a desfrânărilor, călcam în picioare până È™i cele din urmă rămășiÈ›e de cuviință. Dar n-are nici un rost să stărui cu de‑amănuntul asupra smintitelor mele purtări. E de ajuns să se È™tie că, printre toÈ›i risipitorii, eu îl întreceam până È™i pe Irod È™i că, dând nume unei sumedenii de nebunii noi, am înÈ™irat È™i eu un adaos destul de însemnat la lungul pomelnic al viÈ›iilor care erau pe atunci în floare în cea mai desÂtrăbălată universitate din Europa. Și, totuÈ™i, chiar ajuns aici, anevoie s-ar putea crede că decăzusem până‑ntr-atât din starea mea de gentilom încât să caut a face cunoÈ™tință cu josnicele meÈ™teÈ™uguri ale jucătorilor de profesie È™i devenind un adept al acestei È™tiinÈ›e vrednice de dispreÈ›, să-mi fac din ea o îndeletnicire obiÈ™nuită, un mijloc de a-mi spori veniturile, È™i aÈ™a uriaÈ™e, pe socoteala ceÂlor mai săraci cu duhul dintre colegii mei. TotuÈ™i aÈ™a stau lucrurile. Și fără îndoială grozăvia acestei sfidări a tuturor sentimentelor de cinste È™i omenie era pricina de seamă, dacă nu singura, care mă scutea de pedeapsă. ÃŽntr‑adevăr, printre colegii mei cei mai destrăbălaÈ›i, cine oare n-ar fi contestat mai degrabă mărturia cea mai strigătoare a simÈ›urilor decât să-l bănuiască de o asemenea ticăloÈ™ie pe veÂselul, pe sincerul È™i mărinimosul William Wilson, cel mai darnic È™i mai nobil cetățean din Oxford, ale cărui nebunii (după cum ziceau cei ce trăiau pe seama lui) nu erau altceva decât nebuniile tinereÈ›ii È™i ale unei închipuiri nestrunite, ale cărei rătăciri nu erau decât neasemuite capricii, cel mai negru viÈ›iu al său fiind doar o extravaganță plină de neÂpăsare È™i trufie? Vreme de doi ani aceasta îmi fusese rodnica îndeÂletnicire, cand sosi la Universitate un anume Glendenning, un june parvenit, înobilat de curând, mai bogat — spunea lumea — decât Atticus —, cu avuÈ›ii tot atât de lesne dobândite. ÃŽn curand mi-am dat seaÂma că e cam slab de minte È™i bineînÈ›eles, l-am avut în vedere ca pe o pradă nimerită pentru meÈ™teÈ™ugul meu. ÃŽl îndemnam adesea să jucăm cărÈ›i È™i cu măiesÂtria obiÈ™nuită a măsluitorului, îmi potriveam jocul în aÈ™a fel încât să-l fac să câștige însemnate sume de bani, pentru a-l prinde cât mai bine în mreje. ÃŽn cele din urmă, planul meu fiind bine chibzuit, m-am întâlnit cu el (cu dorinÈ›a nestrămutată ca această întâlnire să fie cea din urmă È™i hotărâtoare) în locuinÈ›a unui coleg (domnul Preston), tot atât de bun prieÂten cu amândoi, dar care, ca să fiu drept, nu bănuia câtuÈ™i de puÈ›in ce anume urmăream. Pentru a înÂfățiÈ™a lucrurile într‑o lumină cât mai prielnică, mă străduiam să adun o sindrofie de opt până la zece inÈ™i, È™i avusesem o deosebită grijă ca jocul de cărÈ›i să fie cu totul întâmplător È™i să nu înceapă decât la propunerea victimei pe care pusesem ochii. Ca să scurtez povestea acestor ticăloÈ™ii, voi spune că m-am folosit de toate acele È™iretlicuri grosolane atât de obiÈ™Ânuite în asemenea împrejurări, încât e de mirare cum de se mai găsesc pe lume proÈ™ti care să cadă în capcană. Ne-am prelungit aici È™ederea până în târziul nopÈ›ii È™i, în cele din urmă, am adus lucrurile în aÈ™a fel încât să-mi fac din Glendenning singurul meu potrivÂnic la cărÈ›i. Jucam un ecarte, adică tocmai jocul meu favorit. Dornici să urmărească desfășurarea partidei noastre, toÈ›i cei ce mai erau de față aruncaseră cărÈ›ile È™i se aÈ›ineau în jurul nostru ca spectatori. Parvenitul acesta, pe care prin vicleÈ™ugurile mele îl făcusem încă din primele ore ale serii să bea vârtos, acum amesteca, tăia È™i da cărÈ›ile cu o înfrigurare nestă-pânită, ce nu putea fi pusă, cred eu, decât în parte, dar nu pe de-a-ntregul, pe seama beÈ›iei. ÃŽn scurtă vreme îmi datora o sumă însemnată; È™i atunci, după ce trase o înghiÈ›itură bună de Porto, făcu tocmai ceea ce prevăzusem eu, judecând la rece: propuse adică să dublăm miza, care È™i până acum fusese neoÂbiÈ™nuit de mare. ÃŽn cele din urmă am consimÈ›it, dar cu o schismă de împotrivire bine studiată È™i numai după ce refuzul meu repetat l-a împins să rostească È™i câteva cuvinte tăioase, din a căror pricină cei de față au crezut că nu-mi dădusem consimțământul decât din ciudă. Ceea ce a urmat n-a făcut decât să mă încredinÈ›eze cât de deplin se prinsese prada în mrejele mele. ÃŽn mai puÈ›in de un ceas, datoria-i ajunsese de patru ori mai mare. De la un timp, chipul lui își pierduse coloritul aprins pe care i-l dase vinul, iar acum, spre uimirea mea, văzui că o paliditate într-adevăr îngrozitoare îi luase locul. Am spus „spre uimirea mea". Din cercetările mele amăÂnunÈ›ite reieÈ™ea că Glendenning ar fi fost fără seaÂmăn de bogat, È™i sumele pe care le pierduse până în clipa de față, deÈ™i destul de însemnate, nu ar fi putut, credeam eu, să-l stânjenească prea mult, neÂcum să-l tulbure într-o măsură atât de mare. PriÂmul meu gând a fost, fireÈ™te, că trebuie să-l fi ameÂÈ›it cu totul vinul înghiÈ›it pană atunci. Și mai deÂgrabă pentru a-mi păstra neÈ™tirbit prestigiul de care mă bucuram în faÈ›a colegilor, decât din vreo altă pricină mai puÈ›in interesantă, eram gata să stărui cu dinadinsul pentru încetarea jocului, când câteva cuvinte rostite chiar lângă mine de către unii oasÂpeÈ›i È™i o exclamaÈ›ie de adâncă deznădejde a lui Glendenning mi-au dat a înÈ›elege că-l ruinasem cu desăvârÈ™ire È™i într-un chip care, făcând din el un ins vrednic de mila obÈ™tească, îl punea la adăpost până È™i de cruzimile Satanei. Nu e uÈ™or de spus cum ar fi trebuit să mă port acum. Starea de plâns a victimei mele răspândise asupra tuturor o atmosferă apăsătoare È™i întunecată. Câteva clipe a domnit o tăcere adâncă. ÃŽn timpul acela îmi simÈ›eam obrajii arzând sub atâtea priviri învăpăiate, pline de dispreÈ› sau de mustrare, pe care mi le aruncau cei mai puÈ›in destrăbălaÈ›i dintre noi. Și trebuie să mărturisesc că pentru o scurtă clipă , mi-am simÈ›it inima uÈ™urată de povara unei neliniÈ™ti de nesuferit mulÈ›umită acelei neaÈ™teptate È™i extraÂordinare întreruperi care a urmat. Canaturile largi È™i grele ale uÈ™ii de la intrare se deschiseră dintr-o dată de perete, cu o năvalnică È™i năprasnică năpustire, care stinse, ca prin farmec, toate făcliile din încăpere. Murind, lumina lor ne‑a mai îngăduit să zărim că un străin cam de statura mea È™i strâns înÂfășurat într-o mantie pătrunsese înlăuntru. Dar acum întunerioul era de nepătruns, È™i noi simÈ›eam doar atât: că se afla în mijlocul nostru. Mai înainte ca vreunul dintre noi să-È™i fi venit în fire din marea uimire care ne cuprinsese pe toÈ›i această zguduitoare întâmplare, am auzit glasul nepoftitului: — Domnilor, spuse el, cu o È™oaptă de neuitat, adâncă, dar desluÈ™ită, care mă înfiora până în măduva oaselor, domnilor, nu-mi cer iertare pentru purtarea mea, deoarece purtându-mă astfel nu-mi fac decât datoria. De bună seamă că nu aveÈ›i nici o cunoÈ™tință asupra caracterului adevărat al celui care în această noapte a câștigat la ecarte o sumă însemnată de bani de la lordul Glendenning. Am să vă pun la îndemână un mijloc fără greÈ™ ca să dobândiÈ›i degrabă această cunoaÈ™tere foarte necesară. Vă rog să cercetaÈ›i pe îndelete căptuÈ™eala manÈ™etei de la mâneca lui stângă È™i feluritele pacheÈ›ele ce pot fi găsite în buzunarele destul de încăpătoare ale veÈ™mântului său de casă, brodat. Pe când vorbea, tăcerea era atât de adâncă, încât ai fi auzit È™i un ac căzând pe pardoseală. Când isprăvi, se depărtă îndată, la fel cum sosise, pe negândite. AÈ™ putea oare să descriu ce simÈ›eam? Mai e nevoie să spun că înduram ca un osandit toate chinurile iaÂdului? Fără îndoială că n-am prea avut răgaz penÂtru gândire. Mâini multe È™i puternice m-au înÈ™făcat pe loc, È™i într-o clipă s-au adus È™i luminile. A urmat cercetarea. ÃŽn căptuÈ™eala mânecii mi s-au găsit toate figurile mai de seamă la ecarte, iar în buzunarele veÈ™mântului un număr de pachete de cărÈ›i, întru totul asemănătoare acelora întrebuinÈ›ate la sindroÂfiile noastre, cu singura deosebire că ale mele erau dintre cele tehnic denumite arrondées, „onorurile" fiind uÈ™or bombate la capete, iar cărÈ›ile de rând uÈ™or bombate pe lături. ÃŽntr-o astfel de aÈ™ezare, victima care taie, ca de obicei, cărÈ›ile în lungimea lor, va servi negreÈ™it un „onor" adversarului, pe când măsÂluitorul, tăind în lățime, desigur că nu va dărui vicÂtimei nimic bun pentru desfășurarea jocului. O izbucnire de indignare de-ar fi urmat după această descoperire m-ar fi durut mai puÈ›in decât tăcerea dispreÈ›uitoare È™i aerul batjocoritor cu care a fost primită. — Domnule Wilson, zise gazda, aplecându-se să ridice de la picioarele sale o haină de blană nespus de scumpă È™i de rară, domnule Wilson, acest lucru vă aparÈ›ine. (Vremea era răcoroasă, È™i când ieÈ™isem din camera mea, îmi aruncasem peste veÈ™mântul de casă o manta pe care, când ne-am aÈ™ezat să jucăm cărÈ›i, o scosesem). Socot că ar fi de prisos, adăugă el, uitându-se cu un zâmbet amar la cutele veÈ™mânÂtului, să mai caut È™i aici alte dovezi ale îndemânării dumneavoastră. ÃŽntr-adevăr, ne-a fost de ajuns. Vă daÈ›i seama, sper, că e neapărat necesar să părăsiÈ›i Oxfordul È™i, în tot cazul, să părăsiÈ›i îndată locuinÈ›a mea. ÃŽnjosit È™i târât în noroi cum eram, poate că aÈ™ fi respins pe loc acest limbaj jignitor printr-un act de violență personală, dacă în acea clipă atenÈ›ia nu mi-ar fi fost cu totul atrasă de un fapt nespus de tulburător. Haina ce purtam era făcută dintr-o blaÂnă de o rară scumpete, e de prisos să spun cât era de rară È™i cu ce preÈ› nebunesc o plătisem. Croiala ei, de asemenea, era un rod al fanteziei mele, căci eram trufaÈ™ È™i de o înfumurare nesocotită în lucruri uÈ™uratice de soiul acesta. AÈ™adar, când domnul Preston îmi întinse haina pe care o ridicase de jos, de lângă uÈ™a odăii, mi-am dat seama cu o uimire veÂcină cu groaza că pe a mea o È›ineam pe braÈ› (unde, fără îndoială, o pusesem în neÈ™tire) iar aceea care mi se oferea nu era decât copia ei credincioasă, în fiece amănunt, oricât de neînsemnat ar fi fost. ÃŽmi aminteam că ciudata ființă care mă denunÈ›ase atât de cumplit era înfășurată într-o blană, în timp ce nici unul dintre tovarășii mei de petrecere, în afară de mine, nu purtase un asemenea veÈ™mânt. Venindu-mi puÈ›in în fire, am luat-o pe aceea pe care mi-o întindea Preston, am pus-o fără să se bage de seaÂmă peste a mea È™i am părăsit încăperea cu o înÂcruntare hotărâtă È™i sfidătoare. ÃŽn dimineaÈ›a zilei următoare, înainte de revărsatul zorilor, părăsind Oxfordul, am început o călătorie grabnică pe ConÂtinent, bolnav de-a binelea de ruÈ™ine È™i de groază. Zadarnic fugeam. Soarta mea blestemată È™i triumÂfătoare mă urmărea necontenit, dovedindu-mi cu dinadinsul că de-abia începuse să-È™i arate tainica ei putere. De-abia pusesem piciorul la Paris, că am avut o nouă mărturie a interesului nesuferit pe care acest Wilson îl purta treburilor mele. Au trecut ani după ani, în care n-am cunoscut alinarea. Ticălosul! La Roma, cât de nepoftit, dar cu câtă bunăvoință de strigoi a stat între mine însumi È™i ambiÈ›ia mea! La Viena la fel, la Berlin È™i la Moscova! ÃŽn ce loc oare, într‑adevăr, n-am avut prilejul amar să-l blestem în inima mea? ÃŽn cele din urmă, prins de groază, fugeam de nevăzuta-i asuprire ca de ciumă, până la capătul pământului am tot fugit, în zadar. Și iară È™i iară, în tainica împărtășire cu propriul meu spirit, îmi puneam întrebările: „Cine-i oare? De unde vine? Și ce urmăreÈ™te? Dar nu găseam răspuns. Și atunci cercetam, cu o luare-aminte miÂnuÈ›ioasă, formele, metoda È™i trăsăturile mai însemÂnate ale sfruntatei lui supravegheri. Dar È™i aici erau prea puÈ›ine date ca să pot ajunge la o presupunere temeinică. E totuÈ™i vrednic de amintit că în nici una dintre numeroasele împrejurări cand în ultimul timp mi-a stat în drum, n-a făcut-o decât ca să zăÂdărnicească acele planuri sau să împiedice acele fapte care, dacă ar fi fost duse până la capăt, s-ar fi sfârÈ™it cu vreo nenorocire È™i mai groaznică. Slabă îndreptățire, desigur, pentru o autoritate pe care È™i-o lua asupră-È™i cu atâta trufie! Slabă despăgubire pentru drepturile fireÈ™ti ale liberului arbitru, atât de jignitor È™i de îndărătnic tăgăduite! De asemenea, am fost nevoit să bag de seamă că, de mai multă vreme, călăul meu (care-È™i păstra cu sfinÈ›enie È™i cu o minunată iscusință ciudata meteahnă de a se îmbrăca la fel cu mine) potrivise în aÈ™a fel lucrurile, când urmărea în fel È™i chip să pună piedică voinÈ›ei mele, încât să nu-i pot zări nici o clipă trăÂsăturile feÈ›ei. Oricine ar fi fost William Wilson, aceasta era desigur culmea prefăcătoriei sau a sminÂtelii. Putea oare să-È™i închipuie, fie È™i numai o clipă, că în sfetnicul meu de la Eton, în cel ce mi-a niÂmicit onoarea la Oxford, sau se împotrivise ambiÂÈ›iei mele la Roma, răzbunării mele la Paris, draÂgostei mele pătimaÈ™e la Napoli, sau la ceea ce greÈ™it ruinase el avariÈ›ia mea în Egipt, că în acest vrăjmaÈ™ neîmpăcat, în acest geniu rău al meu n-aÈ™ putea să-l recunosc pe William Wilson al anilor de È™coală, tizul, tovarășul, rivalul, rivalul urât È™i temut de la È™coala doctorului Bransby? Cu neputință! Dar fie-mi îngăduit să trec mai repede la cumplita È™i cea din urmă scenă a dramei. Până atunci mă supusesem cu nepăsare tiraniei lui neînduplecate. Sentimentul de adânc respect cu care priveam de obicei caracterul ales, măreaÈ›a înÈ›elepciune, prezenÈ›a lui peste tot locul È™i atotpuÂternicia vădită a lui Wilson, îmbinat cu o senzaÈ›ie de adevărată groază pe care mi-o inspirau anumite alte trăsături ale firii lui, ca È™i unele presupuneri, făcuseră să se nască în mintea mea ideea că aÈ™ fi cu totul slab È™i neajutorat È™i mă îndemnaseră până atunci să mă supun orbeÈ™te, deÈ™i în silă È™i plin de amărăciune, bunului său plac. Dar în ultima vreme mă dedasem cu totul băuturii, È™i înrâurirea ei vătăÂmătoare asupra firii mele moÈ™tenite mă făcea tot mai potrivinic oricărei supravegheri. Am început să murmur, să È™ovăi, să mă împotrivesc. Și era oare numai închipuirea mea care mă făcea să cred că, în timp ce voinÈ›a îmi sporea, voinÈ›a asupritorului meu slăbea în aceeaÈ™i măsură? Oricum ar fi, am înÂceput să simt cum mi se trezeÈ™te în suflet o speÂranță arzătoare È™i, în cele din urmă, nutream în gandurile mele cele mai tainice hotărârea întunecată È™i deznădăjduită de a nu mai îndura să fiu multă vreme subjugat. Era la Roma, în timpul carnavalului din 18.., pe când luam parte la o mascaradă la palatul ducelui napolitan Di Broglio. Băusem în neÈ™tire, chiar mai mult ca de obicei, iar acum atmosfera înăbuÈ™itoare a încăperilor înÈ›esate de lume mi se părea de nesuÂferit. Greutatea cu care-mi croiam drum prin gloata musafirilor era È™i ea de vină, într-o măsură destul de mare, în această răscolire mânioasă a firii mele. Căutam cu nerăbdare (nu pot spune în ce scop josÂnic) pe tânăra, voioasa È™i încântătoarea soÈ›ie a acelui bătrân smintit care era Di Broglio. Cu o încredere prea uÈ™uratică îmi împărtășise din vreme taina costumului pe care-l va purta, iar acum, zărind-o de departe, mă grăbeam să-mi tai drum până la ea. ÃŽn clipa aceea simÈ›it pe umărul meu o mână uÈ™oară È™i acea în veci neuitată È™oaptă, adâncă È™i blestemată, în auz. Cuprins de o manie sălbatică, m-am întors pe loc spre cel care mă întrerupsese astfel È™i l-am apucat năprasnic de guler. AÈ™a cum mă aÈ™teptasem, era înveÈ™mântat într-un costum la fel cu al meu, întru totul, purta o mantie spaniolă de catifea albastră, iar peste haină avea o cingătoare roÈ™ie, de care era prinsă sabia. O mască de mătase neagră îi acoperea pe de‑a-ntregul faÈ›a. — Ticălosule! am spus, cu un glas răguÈ™it de o furie oarbă; fiece cuvânt rostit părea că ațâță mai mult focul înverÈ™unării mele. Ticălosule! Șarlata-nule! Tâlhar blestemat! N-ai să mă mai urmăreÈ™ti aÈ™a, n-ai să mă mai urmăreÈ™ti până la moarte! Urmează-mă, sau te străpung pe loc! Și din sala de bal mi-am tăiat drum până într-o mică anticameră învecinată, trăgându-l după mine, din mers, fără ca el să se poată împotrivi. Când am intrat, l-am îmbrâncit cât colo, cu mânie. S-a rezemat de perete, clătinându-se, în timp ce eu, cu o înjurătură groaznică, am închis uÈ™a È™i i-am poruncit să tragă sabia. A È™ovăit o clipă, apoi, cu un suspin uÈ™or, își trase sabia, în tăcere, È™i se puse în gardă. ÃŽntr-adevăr, lupta a fost scurtă. Eram peste fire de întăratat de tot felul de porniri nimicitoare È™i-mi simÈ›eam într-un singur braÈ› energia È™i vigoarea unei mulÈ›imi întregi. ÃŽn câteva clipe, prin forÈ›a È™i îndemânarea mea, l-am respins până în peretele căptuÈ™it cu lemn, È™i astfel, È›inându-l în puterea mea, mi-am înfipt sabia, cu o sălbăticie de fiară, de câteva ori, în pieptul lui. ÃŽn clipa aceea cineva a încercat clanÈ›a uÈ™ii. Mă grăbii să preîntâmpin venirea cuiva È™i mă întorsei îndată la adversarul meu, care trăgea să moară. Dar în care limbă din lume s-ar putea descrie cum se cuvine acea uimire, acea groază ce m-a cuprins la priveliÈ™tea oferită atunci ochilor mei? Clipa scurtă cât mi-am întors privirile a fost de ajuns ca să pară că a adus o schimbare vădită în aÈ™ezarea camerei, în colÈ›ul ei cel mai depărtat. O oglindă mare — aÈ™a cel puÈ›in mi s-a părut în tulburarea mea dintâi — se afla acum într-un loc unde nu o zărisem mai înainte, È™i când, în culmea groazei, m-am apropiat de ea, parcă propria mea înfățiÈ™are, dar cu trăsăturile feÈ›ei de o paloare de moarte È™i mânjite cu sânge, îmi ieÈ™i în întâmpinare cu un mers nesigur È™i È™oÂvăitor. Am spus că aÈ™a mi se păruse, dar nu era aÈ™a. Era chiar adversarul meu, era însuÈ™i Wilson, care, în frigurile morÈ›ii, îmi sta dinainte. Masca È™i mantaua lui zăceau pe podea, unde le zvârlise. Și nu era fir în toate veÈ™mintele lui, nu era linie în trăsăturile adâncite È™i ciudate ale chipului său care să nu fi fost al meu propriu, până la cea mai desăvârÈ™ită aseÂmănare. Era Wilson; dar nu mai vorbea în È™oaptă È™i aÈ™ fi putut crede că eu însumi vorbeam atunci când îmi spuse: — Ai învins, iar eu sunt pierdut. Dar de azi înainte eÈ™ti mort È™i tu — mort în faÈ›a lumii, a ceÂrului È™i a speranÈ›ei. Ai trăit doar prin mine, iar acum vezi în moartea mea, vezi în această întruchiÂpare, care e a ta proprie, cât de deplin te‑ai omorât pe tine însuÈ›i! ["William Wilson" (în original "William Wilson") a văzut lumina tipaÂrului în almanahul "The Gift: A Christmas and New Year's Present for 1840", publicat în 1839 la PhilaÂdelphia.] |
Index
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik