agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-29 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Ramona Anamaria Secrieru
Am obosit sa te tot strig-
tu ar trebui sa vii nestrigata; de cand te astept mi s-a facut frig in absenta ta laudata. Eu ti-am cladit cuib frumos, de suflet si de sindrila si-am aprins maduva sfintita de os sa-l lumineze ca o festila; apoi am inviat dintr-o moarte cainele cel mai barbat, in dintii lui sa te poarte ca pe-un cucernic vanat. Dar tu mereu te lasi asteptata si trimiti doar cate-o aripa spre mine, care-mi soseste in amurg impuscata cu cele zece rubine. E semn acesta, pasarea mea, ca ai fost indragita de cei vanatori si ca de-acolo ,din cea stea, niciodata n-ai sa mai poti sa cobori. Eu totusi, cu credinta, un timp voi aduna aripile tale-mpuscate , pentru ziua cand voi putea sa le schimb pe aripi de pasare adevarate
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik