agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-25 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Irina Bota
În vârsta de o sută de mii de ani, n-am teamă,
Te-aștept, o mâine, prin mari speranțe presimțit. Timpul, bătrân de boli schilodit, poate să geamă: Sunt zorii noi, e seară nouă la sfârșit. Dar de mai multe luni trăim tot într-o veghere, Veghem, cu strășnicie păzim lumini și foc, Tăcuți ciulim urechea la orice adiere Sau larma brusc ivită și stinsă ca-ntr-un joc. Ori, din adâncul nopții, depunem mărturie Ca ziua-i strălucire și darul e-abundent. De nu dormim, zorii să îi pândim, să fie Dovada că trăim în sfârsit iar la prezent.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik