agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-24 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Valentin Eni
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat și-n paginile ei aș da de-odat... de toate versurile pe care incâ nu le-am scris. De care sufletul mi-i însă, îmbibat: precum de apă un burete; și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat, și mi-i devreme ora cea tîrzie. Parcă mă văd citind - în acea carte doar pîn^la mijloc orice poezie, știind ce-i scris, de-odata, mai departe, cum dintr-un rând poemu-ntreg învie. Și ochii-ar luneca, pustii de gînduri - ca peste un destin ce se amînă - peste acele, dragi și sfinte, rînduri, precum transcrise de-o străină mînă. Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare; și în amurguri vechi, cu iz amar, - eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare; ca pe-osânditul propriul meu dosar.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik