Iti straluceau cununiile la masa lunga de lemn,
alba erai ca un rau vazandu-se printre pietrele cenusii ale muntelui,
si piatra de dedesubt se vedea prin subtirimea ta.

I se vedeau culoarea,muschii verzui, netezimea.
Eu, pe mal, te atingeam doar cu umbra,
piatra de dedesubt o priveam prin subtirimea ta.

Uitasem ca sunt, uitasem ca trebuie sa cred,
netezimea pietrei ma instrainase,
piatra de dedesubt o priveam prin stralucirea ta.