agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-28 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Elena Chindea Am așteptat amurgul ca zările să fie Altare largi suflate în aur preacurat, Iar sălciile, care pe drum au tremurat, Înspre golești să-nșire albastra lor stafie. Am stat bătând la poartă prelung - și s-a deschis : Și iată casa-n iederi și parcul în paragini, Și iată-mi ca unul ce-ar răsfoi imagini Dintr-o călătorie pe jumătate vis. Aleile - e toamnă - duc toate către moarte. Răzoarele se-neacă în bozii și-n urzici... Și, inimă-ncărcată de amintiri, îmi zici : Va trebui odată Florica ta să poarte În ea pustietatea de care mai bolești... Dar m-am oprit cu mâna sfios la pălărie, Căci m-ajungeau, lungite de-amurg pe bălărie, Mari, umbrele-nfrățite a' fraților Golești.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik