La poarta lui Ștefan-Vodă
boierii s-au strâns la vorbă.

Și vorbesc de-o ieslă lină
înflorind ca o grădină,
și de steaua care sta
lângă Maica-Precista.

La poarta lui Ștefan-Vodă
boierii s-au strâns la vorbă.

Și urează și colindă
cu voroave de oglindă.
Iar colindele lor toate
au obraji de flori curate,
au obraji împărătești,
cum au fețele cerești...

Și-s colindele: inele,
numai zâmbet, parcă-n ele
Și-a muiat Domnul Hristos
inelarul luminos
și călcâiul Lui bălai
ca un nufăr smuls din rai.

La poarta lui Ștefan-Vodă
boierii s-au strâns la vorbă.

Vin colindele domoale
la geamul Măriei-Sale
și cu fulgi de zbor rotund
în iatac domnesc pătrund.

Vodă într-o mână prinde
porumbeii din colinde
și-i așează liniștit,
pe umărul daurit,
pe umărul Lui sfințit...