Avea și ea aceeași soartă poate...
Dar inima nu crede! Preafrumoasă
Și plină de firească bunătate,
Ea, de curând și mamă, și mireasă,
O, cât de singuri și pustii ne lasă,
De la augustu-i soț, la om de rând!
Ah, ne-a cutremurat a morții coasă,
Într-un electric lanț încătușând
Pe cei ce te iubeau ca pe un înger blând!




Traducere Aurel Covaci