...nu-i chip de ducă-n martie
e săptămâna babelor capricioase
noaptea-ngheață apele
ziua spumegă-n pocale de țărână

și miroase a agheasmă
a reavăn și a clorofilă
se-nfiripă iar o simfonie
de unelte în grădină...
și semințele prind un dor nătâng
de brazdă
și de un izvor ce susură
în ritmul zilei în adâncuri

încă-nfofoliți în fulare
ca niște grăunțe miraculoase
zumzăie copiii pe coclauri
și zvonesc șăgalnici
că ne primenim de sărbătoare

nu mai poți poete
n-ai motiv să zaci
nu-i vreme de tihnă
nu vezi că și moartea
vrea să prindă muguri
și-a-nceput să facă pași?

tu de ce te lași
când a ta iubită este în grădină
argint viu și boare-nmiresmată...

e martie și babele-s pe ducă
lumea e năucă
nu pot să mă las...
și ca o nălucă-nsuflețesc o umbră!
vine roiul de copii zglobii
și o alungă...

nu-i poete chip de ducă...

6-7.03.2013