agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-14 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
Și iarăși bem cafea de Mocca,
și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca la balurile populare. Bunica a văzut o piesă, iar între-oglindă și-ntre lună ea se visa, plângând, prințesă (poate Ofelia nebună). Așijderea, actor, bunicul, către-un mâhnit sfârșit de zi, ca Hamlet măsurând nimicul, clama: a fi? sau a nu fi? Stând în dumbravă, la strâmtoarea unde-au avut înfrângeri turcii, le amintea privighetoarea de Amelita Galicurci. Lângă bunic, bunica tristă desfoliase margareta, și se visa mereu artistă de cinema, ca Garbo Greta. Bunicii mei sunt suvenire, încât mă tem să-i strig pe nume - cu mâna, de poet, subțire le spulber umbra din albume. Ei nu mai sunt. Se duse voga acelor vremuri visătoare. Și iarăși bem cafea de Mocca și ne-amintim de vremea-n care...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik