agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-14 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Yigru Zeltil
Iată Cotmeana. O știu din copilărie, de când
spre seară, nemaiplăcându-mi jocul, mă întrebam de ce plouă uneori pe pământ și ce e piatra și focul, de ce au vrăbiile aripi și zboară din ulm în arțar, a câta oară e iar primăvară și vară. Chipul meu era asemeni cerului gol, brăzdat în răstimpuri încete de stele, și umblam toată seara domol, de teamă, pesemne, ca nu cumva întrebările să se ciocnească-ntre ele. Podurile de lemn de pe care privii albia râului departe în văi erau pentru mine posibile căi către miriștile din miazăzi, iar valurile îmi lăsau în auz sunete limpezi trecând în culori, și ziua era tărâm nesupus în care mă rătăceam uneori.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik