Spre terasele de vise pașii sunt păsări mari albastre
desfă din alge părul spre un veac trecut în flăcări
când umerii se rod în profilul dintre glastre
și cu brațele legate noaptea se sfâșie în pumnale de jăratec

Schelet întretăiat de lumini și încarnat de albe bezne
înguste printre crini privește aleile de sânge
drum desfăcut în cozi de păuni, câmpii scurse în glezne
când într-o scoică strâns oceanul cât o lacrimă plânge;

Femei tremurând de un murmur ca o mireasmă într-o jerbă
în aquarii când auzi clinchete din petalele de pești
rotundă în castele noapte prin grilaje ca o zebră
din coama căreia fragedă de astre te răsfrângi ca să descrești