Paraschivei


I

Mi-e dor amar de tine,
Să cred că ai murit nu-mi vine.
Cum ai știut să fii atâta timp cu mine
Și la noroc și nenoroc,
Și-acum să nu mai fii deloc?
Te adormeam pe brațul meu
Și-acuma dormi la Dumnezeu.
Desigur, lângă el te simți mai bine
Decât fuseseși lângă mine.
El e-mpărat, și grația ți-o porți
Sus, în haremul lui cu morți.

1967


II

Ne căutam destinul în trifoi
Și-l căutam în câte patru foi.
Dar tot ghicind în frunza adunată
Mi s-a uscat buchetul dintrodată.

1967


III

Lăsându-mi ochii-n tine să te culce
Te-am poreclit din toate cea mai dulce.

1967


IV

Te sărutai culcată, dar buzele ți-s reci:
O sărutare fără de răspuns în veci de veci.

1967


V

Când m-am făcut logodnic la bine și la rău
Eu mă gândeam la tine, nu la mormântul tău.

1967