agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
|
||||||
agonia Empfohlene Texte
■ zeit der chimären
Romanian Spell-Checker Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-30 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Necula Florin Danut
Urît și sărăcie sunt acei doi tovarăși,
A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cîntul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cîntec – urît și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit: S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, cînd toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr’ să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în veșnicie Și ce-ți rămîne-n urmă? Vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cît, cît de puțin Þi-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blînd și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Avînd darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai tu ceva? Căci nu caută lumea aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde – ci ceea ce-i priește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpînă, Sau de-un deșert atîrnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoaba scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebuie în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... cînd gîndul ți-l ascuți, Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se puie deasupra peste tot, Să aibă pentru toate adînc și greu dispreț, Hrănind a lui viață din sute de vieți. A nu-ți ține cuvîntul cînd nu-ți vine-ndemînă, A dezbrăca pe-acela ce ți s-a dat pe mînă, A înșela mulțimea cu mii făgăduinți, Cînd ai mințit o dată să te mai pui să minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume de pete și rușine – Aceasta nu e nobil... Dar toți – și-ndeosebi O fac ușor – tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gîndul la cîntari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare, Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? urît și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cînepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale! Cu gura ei subțire și mîni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire, Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frîngi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Și-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte, Acuma e zbîrcită și ochiul plin de pară, Ce-și revărsa lumina sa rece în afară E stins, și nu-i nimica în el, nu-i adîncime; Tu numai vezi într-însul ce nu văzuse nime Decît tu... Ce-ajunse a fi? Cochetă, rece, Lingușitoare, crudă, din mînă-n mînă trece Și caută-n iubire plăcerea numai, care E-o clipă de beție și-o zi de dezgustare. Dară acea iubire adîncă și curată, Care-n viață vine o dată, num-o dată, Acea eternă sete ce-o au dupăolaltă Doi oameni ce-și pierdură privirea una-ntr-altă, Acel amor atît de nemărginit, de sfînt, Cum nu mai e nimică în cer și pre pămînt, Acea înamorare de tot ce e al ei, De-un zîmbet, de un tremur al gingașei femei, Cînd pentru o privire, dai viață, dai noroc, Cînd lumea ți-este neagră de nu ești la un loc Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea ție? Ce vă rămîne vouă? Urît și sărăcie! |
Index
|
||||||||
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik