agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-11 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Tirenescu sunt încă viu în clipa când te chem, sunt nervi și oase, carne grea și sânge, dar – mai ales – sunt aerul ce plânge deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem; sunt viu și fraged ca un miel bălai purtat prin piețe, prin restaurante; sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai… se face iarnă prin cămări ascunse, mor fluturii, ca fulgii, la ferești; anii de azi îmi spun că mă iubești, dar osiile lumii sunt neunse – că se aude vântul pustiind grădinile cu paseri de aramă și eu sunt singurul care dă seamă de zariștea fugită din colind… sunt viu, ești vie încă… mărturie stă mâna asta rece, care scrie.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik