agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Denken ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-31 | [Text in der Originalsprache: romana] | Veröffentlicht von Maria Tirenescu Pe scrin, păstrând privirea ei vie, au rămas Pe galbena gazetă ce-ncremenește anul. Odaia de-altădată mi-arată talismanul: Iau ochelarii moartei și-i pun sfios pe nas. Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimic, Doar pozele din rame vechi au întinerit… Dar din adânc de-oglindă, în față, mi-a zâmbit În jilțul ei – ca-n vremea când eram mic, bunica. La geam foșnește plopul sau pașii ei au foșnit? Prin ușa zăvorâtă „ei” intră în odaie. E o fetiță: Pia, cu bucle: Niculae… Dar cine e băiatul acela liniștit? Bunica-i dă pe frunte, blond, părul la o parte… De ce se uită astfel la mine? Nu-l mai știu… Nu vreau să-l știu…nu pot să-l știu… E prea târziu! De omul chel și rău, rămân legat pe moarte.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik