|
Biographie Barbu Solacolu
Barbu Solacolu a fost un poet, dramaturg, memorialist și traducător român.
Născut în BucureÈ™ti, la 5 martie 1897, descendent direct din Dimitrie Hagi-Anghel Solacolu, participant la revoluÈ›ia de la 1848. Urmează liceul È™i studiile economico-filozofice la BucureÈ™ti. Debutează în 1912, la revista Flacăra. Luptă pe front între 1916-1918. După război obÈ›ine două doctorate în Germania, în filozofie È™i economie politică (1923), cu tezele Tonnies Begriff der Gesellschaft und Gemeinschaft È™i Die rumanische Erdolfrage, trecute cu Werner Sombart, Heinrich Herkner È™i Alois Riehl. ConferenÈ›iar onorific în BucureÈ™ti la Academia de înalte studii economice È™i la atedra de istoria doctrinelor economice È™i sociale. Desfășoară activități sociologice în cadrul Institutului social-român (director D. Gusti). După 23 august 1944, ocupă diferite funcÈ›ii cu caracter economic-industrial. ÃŽn anii din urmă, bogată activitate de traducător: Shakespeare, Ronsard, Giosuè Carducci, William Styron, Cyprian Ekwensi, Elizabeth Barrett-Browning.
A murit în 1976.
OPERE (poezii):
Umbre pe drumuri, Buc., 1920;
Umbre pe drumuri, cu o prefață de Șerban Cioculescu, E.P.L., 1968.
ALTE OPERE:
Evocări, confesiuni, portrete, cu o postfață [Fantazii de-ale Mnemosinei] de Mihai Gafița, Cartea Românească, Buc., 1974.
COLABORÃRI:
Facla, Rampa (1912); Versuri și proză (1912-1914); Flacăra (1912,1916); Convorbiri literare (1915, 1924); Cuvântul liber, Letopiseți (1918-1919); Viața nouă (1920); Secolul 20.
REFERINÈšE:
[Ovid Densusianu], Umbre pe drumuri, Viața nouă, XVI, 4-6, 1 iunie-1 august, 1920, p. 106; G. Călinescu, Istoria literaturii române, Buc., E.F., 1941, p. 851; Virgil Gheorghiu, Barbu Solacolu, Umbre pe drumuri, Viața românească, 1968, 11, p. 142-143.
Cea mai mare parte dintre informații sunt extrase din Antologia poeziei simboliste românești (1972, ediție de Lidia Bote).
|
Empfohlene Texte
