André Breton[Andre_Breton]

Wohnort: Paris
Muttersprache


Biographie André Breton

Persönliche Website André Breton


 Die Adresse dieses Autors ist : 

Die letzten Texte dieses Autors:

Die letzten Texte dieses Autors:

Kommentare:

In die virtuelle Bibliothek gestellte Texte:

_PAGES_LINKS

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-19 (13955 -1 Erfolge)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-21 (9776 -1 Erfolge)

Cinci vise : din Lumina pământului (1923)
Prosa 2010-07-31 (10109 -1 Erfolge)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
Gedicht 2010-04-24 (12222 -1 Erfolge)

Coqs de bruyère :
Gedicht 2010-02-11 (9165 -1 Erfolge)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
Gedicht 2010-01-05 (14091 -1 Erfolge)

Façon : de Mont de piété (1919)
Gedicht 2010-04-24 (9620 -1 Erfolge)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-19 (7827 -1 Erfolge)

Forêt Noire :
Gedicht 2010-02-11 (15596 -1 Erfolge)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
Gedicht 2010-01-05 (9240 -1 Erfolge)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
Gedicht 2010-01-01 (9788 -1 Erfolge)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Gedicht 2010-01-01 (9812 -1 Erfolge)

Ils vont tes membres déployant... :
Gedicht 2010-05-11 (7309 -1 Erfolge)

Intérieur :
Gedicht 2010-02-25 (8241 -1 Erfolge)

La Forêt dans la hache : de Le Revolver à cheveux blancs (1932)
Prosa 2010-01-05 (8148 -1 Erfolge)

La glace sans tain (extrait) : de Les Champs magnétiques (1920)
Prosa 2010-01-01 (11189 -1 Erfolge)

Le 13 l'échelle a frôlé le firmament : de Constellations (1961)
Prosa 2010-03-03 (7045 -1 Erfolge)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Gedicht 2010-01-01 (8221 -1 Erfolge)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-05 (16299 -1 Erfolge)

Le verbe être :
Prosa 2010-01-01 (8432 -1 Erfolge)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-05 (10575 -1 Erfolge)

L'amour fou (extrait) : de L'amour fou (1937)
Prosa 2010-01-05 (7718 -1 Erfolge)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Gedicht 2010-01-01 (8049 -1 Erfolge)

Non-lieu :
Gedicht 2010-05-11 (11147 -1 Erfolge)

Ochi de purpură :
Gedicht 2009-05-31 (9424 -1 Erfolge)

Personnages dans la nuit guidés par les traces phosphorescentes des escargots :
Prosa 2010-02-25 (6838 -1 Erfolge)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-01 (17919 -1 Erfolge)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
Gedicht 2010-01-05 (8702 -1 Erfolge)

Premiers transparents :
Gedicht 2010-02-11 (7282 -1 Erfolge)

Rano Raraku :
Gedicht 2010-02-11 (8320 -1 Erfolge)

Récit de trois rêves : de Littérature Nouvelle Serie (no. 1/1922)
Prosa 2010-01-01 (7621 -1 Erfolge)

Tiki :
Gedicht 2009-08-16 (10033 -1 Erfolge)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
Gedicht 2010-01-05 (17956 -1 Erfolge)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
Gedicht 2010-01-01 (14600 -1 Erfolge)

Union libre :
Gedicht 2009-02-26 (11492 -1 Erfolge)

"Madness: An Attempt to Simulate General Paralysis" : impreuna cu Paul Eluard
Prosa 2006-03-14 (10674 -1 Erfolge)

Biographie André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.