Unde si cand m-am ivit in lumina, nu stiu!
Din umbra ma ispitesc singur sa cred ca lumea e o cantare
Strain zambind, vrajit suind in mijlocul ei ma-nplinesc cu mirare
Cateodata spun vorbe care nu ma cuprind,
Cateodata iubesc lucruri care nu-mi raspund
De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini...
De umblat, umblu ca fiecare:
Cand vinovat pe coperisurile iadului,
Cand fara de pacat pe muntele cu crini... - L. Blaga
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst